Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

Atata timp cat atentia majoritatii populatiei este indreptata spre dorintele induse, spre "valorile civilizatiei" si intentia lor tot intr-acolo se indrepata.  Visul taranului care isi castiga existenta cu palmele este sa isi ia si el BMW sau alta masina cu renume.  Sa aiba casa cat mai mare, sa isi ia televizor cat mai mare, sa faca chefuri tari in batatura cu manele date la maxim sa moara de necaz vecinii si dusmanii. Poate nu toti cei din generatia care acum se indrepata cu greu de sale, poate nu toti copii lor, care fiseaza la cariere de corporatisti, dar sunt destui.  Populatiile viseaza la o viata ca-n filme, ca-n podcasturi, ca-n emisiuni din ce in ce mai triviale.  De acolo isi iau modelele.  Generatiei care conteaza (18-35) degeaba le dai sisteme de irigatii, fabrici si uzine. Ei vor internet, "Ifoane", masini, concedii in insule exotice, parteneri de sex, alcool, poate si alte substante, cam tot ce aduce placere, satisfacerea ego-ului. Raul a fost facu...

  Ne-au ispitit să renunțăm la iubirea pentru hrana trupului nostru și ne-au dat să mâncăm otrăvuri gustoase. Ne-au spus ca dacă ne îmbolnăvim, să luăm medicamente. Să nu renunțăm la plăcerea gustului. Și noi am acceptat vrăjiți fiind de prezentările lor viu colorate pline de vorbe meșteșugite. Ne-au ispitit să renunțăm la iubirea pentru sufletul nostru și ne-au făcut dependenți de plăceri păcătoase. Ne-au trimis la învățați care să ne convingă de faptul că totul este permis și să nu renunțăm la plăcerile trupului, căci pentru ele trăim. Și noi am îmbrățișat acest mod de viață vrăjiți fiind de filme, de modelele de succes ce ne umplu ecranele. Ne-au ispitit sa renunțam la iubirea pentru semenii noștri și ne-au programat să urâm, să atacăm, să ne temem, să judecăm, să invidiem, să păcălim, să înșelăm, să furăm. Ne-au spus că dacă nu vrem sau nu suportăm, dacă vrem să fim diferiți, vom fi stigmatizați și ne vor da medicamente sau mai rău. Doar fiind ceea ce vor ei să fim, e permis și...

Așa cum lumina are o vibrație (ENERGIE+INFORMAȚIE) diferită de întuneric, așa și adevărul are o vibrație diferită de minciună. În funcție de vibrația pe care trăiești, te vei simți în armonie cu adevărul sau cu minciuna, considerând că enunțul cu care te armonizezi este "adevărul". Speculând acest fapt, filozofii întunericului au postulat că nu există adevăr sau minciuna ci numai enunțuri. La un nivel absolut, neomenesc, asa este. DAR, pentru ființa umana nu e totuna să viețuiască în întuneric cu a trai în lumină. ********* Când vei găsi valori pentru care ești în stare să mori, abia atunci vei avea pentru ce să trăiești. 

Cândva, oamenii își justificau autosuficiență achiesând la teorii inventate de oamenii sistemului special pentru ei, pentru a le da motive de mândrie în a fi auto-suficienți și hedoniști. Astăzi, teoriile au devenit prea complicate pentru ei. Acum doar proslăvesc autosuficiența și hedonismul. Urmează ca ei să predea viața lor cu totul inteligenței fără suflet devenită, cu ajutorul lor, acel lucru fără de care nu vor ști și nu vor putea (supra)viețui și care le va da iluzia împlinirii.  Bineînțeles în hedonismul absolut împletit cu ignoranța supremă. 

**** „Anul 257, a-X-a mare resetare. În economia pentru maimuțe sunt lăsați pe piață din ce în ce mai puțini bani. În economia hienelor, bani mulți se fac pe munca maimuțelor, impunându-le taxe și impozite pentru orice. Maimuțele se încaieră între ele pentru a lua cât mai mulți din banii la care pot ajunge, și apoi se reped să-i cheltuie pe banane de firmă și pe călătorii în rezervații cu renume. În acest timp, paznicii mută gardul împrejmuitor în fiecare noapte, micșorând arealul în care maimuțele se pot deplasa. Suntem câteva maimuțe care am înțeles că în final nu va mai fi loc pentru nici o maimuță. Am încercat în van să le spunem celorlalte despre planul hienelor. -Ia o banană, ne răspund maimuțele care nu vor să creadă. Nu se poate așa ceva. Au mutat puțin gardul ca să ne fie nouă mai bine. Erau lei acolo și puteau să ne facă rău. Doar ne-au explicat paznicii. Totul e pentru binele nostru. Relaxează-te. Mai ia o banană. Sunt gratis, de la ajutoare. Vezi, ne dau și banane gratis. R...

  În fiecare zi facem mai mult, punem mai mult suflet, dăruind mai mult din propria lumină, pentru împlinirea dorințelor pe care alții le-au pus în mintea noastră. Și astfel suntem pe zi ce trece mai puțin, dându ne sufletul, devenind mai intunecați,  pentru împliniri lumești efemere. Apoi suntem surprinși, ne revoltăm împotriva lumii și a luminii când ne cuprinde întunericul nostru și al altora, aducând cu sine teamă, boală, suferință și moarte. Ecce homo.

Suntem împărțiți în cel puțin doua mari categorii. Unii dintre noi, puțini la număr, văd o lume care moare, o civilizație care se distruge pe ea însăși cu entuziasm și zel. Alții, cei mai mulți, văd o lume care se construiește pentru ceea ce pot și vor ei.  Au fost și sunt păcăliți?! Cu siguranță da.  Nu mai au capacitate de analiză și de decizie?! Din nou, da.  Dar vorba lui Lapușneanu, "... dar mulți" Putem face ceva pentru ei, cei mulți? Îi putem face să vadă ceea ce pentru ei reprezintă nevăzutul?! Citesc multe păreri cum că oamenii sunt hipnotizați, că IQ-ul a scazut foarte mult, că main stream media, internetul, jocurile pe calculator, pornografia, le-au prăjit creierele. Concepte precum libertate, drepturi, dreptate, adevăr, nu mai sunt valori în mințile lor smintite. Ei au fost pregătiți pentru lumea care vine. Noi suntem cei nepregătiți.  Suntem anomalii, exceptii, rezultatul unor erori, unor neconcordanțe între programul implementat și noi ca OAMENI, ca fii...

 Ne străduim să supraviețuim ajutând la creșterea și împuternicirea sistemului de organizare a societății care ne vrea binele, așa cum îl vede el. Nu vedem alta cale și ne petrecem timpul pe care ni l-au acordat (pentru a ne obișnui cu ideea și a accepta), încercând cu disperare să obținem cât mai mult din drogul lor perfect: banii. Ei stabilesc câtă masă monetară e pe piața, ei stabilesc valoarea banului, ei ne vând nouă banii și ne cumpara viața la paritatea pe care o vor ei. Și după cum se vede, viața noastră, pentru ei, e din ce în ce mai ieftină. Ne cățărăm pe grumazul celor ca noi pentru a demonstra că merităm mai mult. Ei ne răsplătesc pentru că știu că le aparținem oricum și acum au nevoie de nevolnicia noastră, de disperarea noastră și în din ce în ce mai multe cazuri, de ticăloșia noastră. Trăind bucuria falsei împliniri, ne răsplătim cumpărând iluzii pe care tot ei ni le pun la dispoziție și, astfel, banii ajung din nou la ei. Cercul se închide.  În minte îmi vin ac...

Ne-au spus că tot ce e de valoare e în afara noastră, pentru că așa, ei, aveau de câștigat. Și noi i-am crezut.   Am început să alergăm după diplome, bani, case, mașini, vacanțe, băuturi, droguri și sex. În goana noastră după "valorile" lor, ne-am distrus visele, credințele, năzuințele și sufletul. Mai mult decât atât, ne-am distrus sănătatea și am distrus mediul în care trăim. Ne-au spus că individual suntem mai valoroși decât împreună. Am ajuns să ne renegăm familia, țara și prietenii care nu ne pun pe piedestal. Toți ne vrem valoroși dar nu facem nimic pentru a ne ridica valoarea. Îi devalorizăm pe alții pentru a părea noi mai buni. Ne-au spus că există o autoritate care trebuie ascultată întocmai și la timp. Și ne supunem până și in cele mai mici și aberante acțiuni. Am renunțat la simțul nostru de observație, la capacitatea noastră de analiză și acceptăm deciziile fabricate. Decizii fabricate pentru binele lor. Ajunși aici, încă mai credem în poveștile ...

Sunt oameni care îmi spun, atunci când le povestesc despre ce vor să facă unii sau alții în legătură cu umanitatea, cu viața lor, că nu îi interesează, că nu au nici o putere sau că nu cred că o să fie chiar așa. Sunt alții care îmi spun să nu mai hrănesc fiara vorbind despre ea și, că dacă tac eu, poate nu o să se întâmple nimic. Dar și unii și alții hrănesc fiara în fiecare moment al vieții lor prin stilul lor de viață, prin modul în care își satisfac plăcerile, prin patimile lor, care mai mici, care mai mari. Omenirea (mulțimea gregară) a devenit solidară cu torționarul ei și dependentă de el. Neputând și neștiind să trăiască în afara țarcului, omenirea, repară cu frenezie orice deschidere în gardul țarcului prin care poate pătrunde lumina și urăște / condamnă pe oricine încearcă să îi vorbească despre lumină, despre viața de dincolo de gard, de dincolo de îngrădirile minții noastre.  

  Fiecare om este cocreator al destinului sau. Dar ce se intampla atunci cand creația personală, este contrară creației universului, contrară voinței lui Dumnezeu?! Creația personală contrară voinței lui Dumnezeu nu poate fi armonizată in creatia divina ( entropia universului) și atunci e poate fi sustinuta doar printr-un consum mare de energie din partea creatorului. Asta duce la epuizarea creatorului, la funcționarea defectuoasă a organismului care pentru a functiona corect trebuie sa rezoneze cu creatia divina. Mai tarziu apare boala si moartea individului. Acum ar fi cazul sa ne întrebam dacă și cum se poate menține o creație contrară voii divine prin sacrificarea cocreatorilor. Pai e suficient sa ne uităm cu atenție în jurul nostru și avem răspunsul. Se creaza o iluzie colectiva iar gregarii care cad in plasă, creaza o realitate (iluzie) artificiala, contrară entropiei universului ( vointei divine ). Gregarii sufera de boli, mor in final, dar din urma vin alți gregari care ing...

  Ce nu înțeleg mulți, este faptul ca omenirea deja a pierdut războiul car e dus impotriva ei In universul nostru, orice acțiune înainte de a se manifesta ca și realitate, trebuie sa existe ca și intenție. Cu cat intenția este sustinuta mai puternic din pdv energetic, cu atât are mai multe șanse să devină realitate. Energia poate veni de la un singur om cu o forta vitala foarte mare sau de la un grup de oameni cu aceeași intenție Cu cat numărul oamenilor cu aceeași intenție este mai mare, ca atata energia este mai mare. Desigur contează și energia vitală a fiecăruia, capacitatea de concentrare și hotararea fiecăruia in a susține intenția. Acum poate înțelegeți de ce am fost segregati și am ajuns sa nu mai avem obiective comune, vise comune, dorinte comune. Trebuie sa găsim o idee, un vis, o nevoie care sa ne adune pe cat mai mulți și să fim in primul rand uniti in gand. Abia atunci vom avea șanse in razboiul prezent Atunci când lupți in plan fizic cu cel care a construit narațiunea...

  Fiecare om își limitează universul la cât poate cuprinde cu mintea. Ce nu poți înțelege, lași pe dinafara, înlături din modelul tău de viața. Cu cat înțelegi mai puțin, cu atâta universul tău este mai mic. Este posibil ca la un moment dat tot universul tău să încapă într-un televizor, într-un telefon inteligent sau într-o aplicație.

Obsesia noastra de a perpetua sistemul, pentru a ne păstra bunăstarea, comoditatea, stilul de viață, este un drum ce duce in final la neperpetuarea speciei. Acolo unde este atenția este și intenția. Iar atenția noastră este deturnată spre perpetuarea sistemului. Iar acolo unde intenția este destul de intensă și menținută suficient timp, ea devine creație. Noi toți, cu intenția noastră (deturnată), materializăm viața pe care o trăim. De ce deturnată?! Câteva exemple: - Nu avem intenția de a avea copii veseli și jucăuși. Avem intenția de a avea copii care să nu ne streseze. - Nu avem intenția de a avea copii sănătoși. Avem intenția de avea copii inregimentati in programe de injectare și tratamente care sa ne scape de responsabilitatea naturală de a crește un copil sănătos prin iubire, alimentație și stil de viață. - Nu avem intenția de a avea copii puternici. Avem intenția de a avea copii integrați în marea gri de campioni la swipe și tap, incapabili de auto responsabilizare. - Nu avem ...

  Orice luptă în afara sufletului tău, înseamnă cădere. Atunci cum să lupt cu nedreptatea?! Prin schimbarea ta. Să fi persoana care nu merită nedreptatea. Atunci cum să lupt pentru iubire?! Fi omul care merită să fie iubit și persoana potrivită să te iubească va fi lângă tine. Atunci cum să lupt pentru viața mea?! Pierde-ți frica de moarte și vei fi liber. De murit toți murim atunci când în marele scenariu rolul nostru se încheie. Nu contează când și unde se termina rolul. Conteaza cum treci tu prin asta.

Căci sunt pe lume și de-acei, Ce cred că viața e o toană, Și ce e azi nu a fost ieri, Iar mâine, e doar vară. Și pentru ei nimic nu-i bun, În suflet să vibreze, Aruncă tot cu grabă-n drum, Pustiul să-și păstreze. Iubire, cald, lumina sfântă, Cuvinte oarbe și apuse, Fără de sens în mintea frântă De viața cu deșarte vise. Căci sunt pe lume și de-acei Ce poartă-n întuneric, Pe cei ce vor sa fie pentru ei, Lumină și drept sfetnic.

 Trăim vremuri în care ne închinăm patimilor. Trăim prin ele, pentru ele.   Încă mai suntem lăsați să alegem. Ni se arată pisica și apoi suntem lăsați să alegem. Din păcate suntem blocați în aceeași buclă temporală în care îl alegem mereu pe Baraba. Zi de zi, ceas de ceas, alegem plăcerea în locul virtuții, îndestularea în locul cumpătării, mândria în locul modestiei, războiul în locul păcii, minciuna în locul adevărului, batjocura în locul respectului, vulgaritatea în locul elocinței, ignoranța în locul cunoașterii, sexul in locul iubirii, întunericul în locul luminii. Să avem e mai prețios decât sa fim, trupul e mai important decât spiritul. Aceste vremuri se pot încheia într-un singur fel.

 Cunosc destui oameni care se tin ocupati cu diverse activitati pentru a nu ramane singuri cu ei insisi. Ma intreb care va fi starea lor in momentul in care dimensiunea lor fizica, intruparea, va disparea?! Tot ceea ce au refuzat sa invete in aceasta existenta, tot ce i a facut sa fuga de ei insisi, se va prăvăli peste ei. Iar cum dincolo nu exista timp, totul va fi instantaneu si in acelasi timp veșnic.  

 Deja oamenii sunt politeiști Își închină părți din viata zeului intelect, zeului mașină, zeului televizor, zeului mâncare, zeului băutură, zeului ban, zeului desfrâu, samd . Dacă am închina secundele vieții noastre doar lui Dumnezeu, oare câte din acțiunile noastre, din trăirile noastre ar fi in zadar, daca nu contrare Lui?! Cât din viața noastră ar fi fără sens?! Cât din viața noastră ar fi pe un drum greșit?!

Prea mulți Doamne, prea mulți, Se-nchină la patimi chiar de-s cărunți, Nu văd cum își pierd lumina cea sfântă Trăind iluzoriu în viața lor slută. Prea mulți Doamne, prea mulți, Se-nchină la bani și uită de sfinți, Se pierd în plăceri și uitare de sine, Vor doar să aibă burțile pline. Prea mulți Doamne, prea mulți, Cred că în viață e bine să minți Să furi, să înșeli, să iubești chiar păcatul, Nu văd cum îi duce de nas necuratul. Prea mulți Doamne, prea mulți, Aleg sa fie în suflet mărunți, Să fie mai mari în lumescul lor trai, Tânjind în zadar după locuri în rai. Prea mulți Doamne, prea mulți. Se-nchină la patimi chiar de-s cărunți, Se-nchină la bani și uită de sfinți, Cred că în viață e bine să minți Aleg sa fie în suflet mărunți. Prea mulți Doamne, prea mulți.... TTG 29.04.2022 00:17