Ne-au ispitit

 Ne-au ispitit să renunțăm la iubirea pentru hrana trupului nostru și ne-au dat să mâncăm otrăvuri gustoase. Ne-au spus ca dacă ne îmbolnăvim, să luăm medicamente. Să nu renunțăm la plăcerea gustului. Și noi am acceptat vrăjiți fiind de prezentările lor viu colorate pline de vorbe meșteșugite.


Ne-au ispitit să renunțăm la iubirea pentru sufletul nostru și ne-au făcut dependenți de plăceri păcătoase. Ne-au trimis la învățați care să ne convingă de faptul că totul este permis și să nu renunțăm la plăcerile trupului, căci pentru ele trăim. Și noi am îmbrățișat acest mod de viață vrăjiți fiind de filme, de modelele de succes ce ne umplu ecranele.

Ne-au ispitit sa renunțam la iubirea pentru semenii noștri și ne-au programat să urâm, să atacăm, să ne temem, să judecăm, să invidiem, să păcălim, să înșelăm, să furăm. Ne-au spus că dacă nu vrem sau nu suportăm, dacă vrem să fim diferiți, vom fi stigmatizați și ne vor da medicamente sau mai rău. Doar fiind ceea ce vor ei să fim, e permis și doar așa trăim cu adevărat. Și noi am îmbrățișat „valorile” lor pentru că ne simțeam integrați în marea masă a celor asemenea nouă, pentru că „așa e viața” , pentru că „așa face toată lumea”.

Ne-au ispitit să renunțăm la iubirea pentru gândurile noastre, pentru visele, aspirațiile noastre și ne-au dat-o pe IA care ne oferă fără efort din partea noastră răspunsuri limitative la întrebările noastre din ce în ce mai stupide. Ne-au spus ca IA știe mai mult și mai bine și nu are rost să mai învățam, studiem, proiectăm, visăm. Și noi am acceptat cu entuziasm, pentru că fără iubire nu mai poți visa și ai parte doar de fantasmele patimilor tale.

Ne-au ispitit să renunțăm la iubirea din noi și noi am acceptat pentru că ne e mai ușor fără responsabilitatea iubirii. Dar nu înțelegem că ne simțim mai ușori fără povara iubirii doar pentru că suntem goi pe dinăuntru.

PS: „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8 )

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Căci sunt pe lume și de-acei

Căci sunt pe lume și de-acei, Ce cred că viața e o toană, Și ce e azi nu a fost ieri, Iar mâine, e doar vară. Și pentru ei nimic nu-i bun, În suflet să vibreze, Aruncă tot cu grabă-n drum, Pustiul să-și păstreze. Iubire, cald, lumina sfântă, Cuvinte oarbe și apuse, Fără de sens în mintea frântă De viața cu deșarte vise. Căci sunt pe lume și de-acei Ce poartă-n întuneric, Pe cei ce vor sa fie pentru ei, Lumină și drept sfetnic.
Citiți mai multe

Cândva, oamenii

Cândva, oamenii își justificau autosuficiență achiesând la teorii inventate de oamenii sistemului special pentru ei, pentru a le da motive de mândrie în a fi auto-suficienți și hedoniști. Astăzi, teoriile au devenit prea complicate pentru ei. Acum doar proslăvesc autosuficiența și hedonismul. Urmează ca ei să predea viața lor cu totul inteligenței fără suflet devenită, cu ajutorul lor, acel lucru fără de care nu vor ști și nu vor putea (supra)viețui și care le va da iluzia împlinirii.  Bineînțeles în hedonismul absolut împletit cu ignoranța supremă. 
Citiți mai multe

Vremuri de inchinare la patimi

 Trăim vremuri în care ne închinăm patimilor. Trăim prin ele, pentru ele.   Încă mai suntem lăsați să alegem. Ni se arată pisica și apoi suntem lăsați să alegem. Din păcate suntem blocați în aceeași buclă temporală în care îl alegem mereu pe Baraba. Zi de zi, ceas de ceas, alegem plăcerea în locul virtuții, îndestularea în locul cumpătării, mândria în locul modestiei, războiul în locul păcii, minciuna în locul adevărului, batjocura în locul respectului, vulgaritatea în locul elocinței, ignoranța în locul cunoașterii, sexul in locul iubirii, întunericul în locul luminii. Să avem e mai prețios decât sa fim, trupul e mai important decât spiritul. Aceste vremuri se pot încheia într-un singur fel.
Citiți mai multe