Degeaba vrei să pari Ce nu ți-e dat să fi Degeaba speri că-n ani Ca ei ai să devi. În viața noastră, drumul, Demult a fost înscris, Și numai el, nebunul, Se-abate ca proscris. Tu, năzuiești la stele, Dar nu privești în jos. Picioarele ți-s fără piele, Târâtul în genunchi le-a ros. Prostit și neputând cuprinde, Mizeria din sufletul-ți sordid, Tu iei de bun tot ce se vinde, Să umpli traiul ne-mpilinit.