Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

De-aş mai putea iubi inca odată, Ce soare cald ar fi, ce ploaie minunată... Furtuna mi-ar părea un simplu zvon, Al plinului de suflet muritor.

Astăzi am fost la mănăstirea Ciocanul. Bughea de Jos, judeţul Argeş. Ploua dar era ceva lume. Când am ajuns noi slujba era în toi. Biserica era deja plina si ne-am adapostiti sub o streasina asemenea multor altora. Din biserica razbatea din cand in cand vocea corului care chiar reusea sa faca sa vibreze atmosfera. Ma uitam in jur si simteam cum toata stradania preotului si a corului de a deschide cerul pentru credinciosi era in zadar. Era ca si cum ar fi cantat o orchestra pentru surzi. Spiritualitatea nu mai este prezenta nici macar la omul de la tara. Nu stiu ce si in ce mod ceva/cineva ar mai putea trezi latura spirituala in omul de rand al timpurilor noastre.

M-am "trezit" de ceva timp si ma straduiesc sa vad o luminita in noaptea in care ne adancim. In ultima vreme imi apare din ce in ce mai frecvent ideea ca toata lupta pe care o da sistemul este pentru spiritul nostru. Fizic, economic, social, in plan material mai bine zis ne asupresc demult. Acum ne vor spiritul. De fapt ne vor fara spirit. In tara INCA mai exista preoti dedicati cu puterea de a deschide cerul credinciosilor. In noaptea de inviere vin la biserica si mireni si credinciosi. Acesti preoti inzestrati cu har ii pot face pe toti sa vibreze in sensul bun al creatiei. Ei si numai ei pot cataliza energiile pozitive si astfel sa induca o raza de lumina. Citeam pe vremea cand eram "adormit" ca secolul nostru va fi spiritual sau nu va mai fi deloc. Pe atunci nu cuprindeam cu mintea grozavia afirmatiei, dar ea se confirma pe zi ce trece. Pentru cei ce nu cred in putinta mintii omenesti de a crea viitor fizic prin proiectie energetica si informationala in vi...