Degeaba

Degeaba vrei să pari 
Ce nu ți-e dat să fi 
Degeaba speri că-n ani 
Ca ei ai să devi. 

În viața noastră, drumul, 
Demult a fost înscris, 
Și numai el, nebunul, 
Se-abate ca proscris. 

Tu, năzuiești la stele, 
Dar nu privești în jos. 
Picioarele ți-s fără piele, 
Târâtul în genunchi le-a ros. 

Prostit și neputând cuprinde, 
Mizeria din sufletul-ți sordid, 
Tu iei de bun tot ce se vinde, 
Să umpli traiul ne-mpilinit.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Căci sunt pe lume și de-acei

Cândva, oamenii

Vremuri de inchinare la patimi