Creatia personala vs creatia universului (vointa divina)

 Fiecare om este cocreator al destinului sau.

Dar ce se intampla atunci cand creația personală, este contrară creației universului, contrară voinței lui Dumnezeu?!

Creația personală contrară voinței lui Dumnezeu nu poate fi armonizată in creatia divina ( entropia universului) și atunci e poate fi sustinuta doar printr-un consum mare de energie din partea creatorului. Asta duce la epuizarea creatorului, la funcționarea defectuoasă a organismului care pentru a functiona corect trebuie sa rezoneze cu creatia divina.

Mai tarziu apare boala si moartea individului.

Acum ar fi cazul sa ne întrebam dacă și cum se poate menține o creație contrară voii divine prin sacrificarea cocreatorilor.

Pai e suficient sa ne uităm cu atenție în jurul nostru și avem răspunsul.

Se creaza o iluzie colectiva iar gregarii care cad in plasă, creaza o realitate (iluzie) artificiala, contrară entropiei universului ( vointei divine ).
Gregarii sufera de boli, mor in final, dar din urma vin alți gregari care ingroasa randurile.

Și cu cat sunt mai mulți gregari, cu atat mai puternica devine iluzia creata.

In final, desigur ca universul ( forta divina) va readuce lucrurile la normal și toata constructia va fi armonizată cu forța prin distrugere și disipare.

Întrebarea mea este: Se vor termina gregarii înainte ca universul sa ne-o tragă gospodareste spre nivelarea ogorului ?!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Căci sunt pe lume și de-acei

Căci sunt pe lume și de-acei, Ce cred că viața e o toană, Și ce e azi nu a fost ieri, Iar mâine, e doar vară. Și pentru ei nimic nu-i bun, În suflet să vibreze, Aruncă tot cu grabă-n drum, Pustiul să-și păstreze. Iubire, cald, lumina sfântă, Cuvinte oarbe și apuse, Fără de sens în mintea frântă De viața cu deșarte vise. Căci sunt pe lume și de-acei Ce poartă-n întuneric, Pe cei ce vor sa fie pentru ei, Lumină și drept sfetnic.
Citiți mai multe

Cândva, oamenii

Cândva, oamenii își justificau autosuficiență achiesând la teorii inventate de oamenii sistemului special pentru ei, pentru a le da motive de mândrie în a fi auto-suficienți și hedoniști. Astăzi, teoriile au devenit prea complicate pentru ei. Acum doar proslăvesc autosuficiența și hedonismul. Urmează ca ei să predea viața lor cu totul inteligenței fără suflet devenită, cu ajutorul lor, acel lucru fără de care nu vor ști și nu vor putea (supra)viețui și care le va da iluzia împlinirii.  Bineînțeles în hedonismul absolut împletit cu ignoranța supremă. 
Citiți mai multe

Vremuri de inchinare la patimi

 Trăim vremuri în care ne închinăm patimilor. Trăim prin ele, pentru ele.   Încă mai suntem lăsați să alegem. Ni se arată pisica și apoi suntem lăsați să alegem. Din păcate suntem blocați în aceeași buclă temporală în care îl alegem mereu pe Baraba. Zi de zi, ceas de ceas, alegem plăcerea în locul virtuții, îndestularea în locul cumpătării, mândria în locul modestiei, războiul în locul păcii, minciuna în locul adevărului, batjocura în locul respectului, vulgaritatea în locul elocinței, ignoranța în locul cunoașterii, sexul in locul iubirii, întunericul în locul luminii. Să avem e mai prețios decât sa fim, trupul e mai important decât spiritul. Aceste vremuri se pot încheia într-un singur fel.
Citiți mai multe