Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

**** „Anul 257, a-X-a mare resetare. În economia pentru maimuțe sunt lăsați pe piață din ce în ce mai puțini bani. În economia hienelor, bani mulți se fac pe munca maimuțelor, impunându-le taxe și impozite pentru orice. Maimuțele se încaieră între ele pentru a lua cât mai mulți din banii la care pot ajunge, și apoi se reped să-i cheltuie pe banane de firmă și pe călătorii în rezervații cu renume. În acest timp, paznicii mută gardul împrejmuitor în fiecare noapte, micșorând arealul în care maimuțele se pot deplasa. Suntem câteva maimuțe care am înțeles că în final nu va mai fi loc pentru nici o maimuță. Am încercat în van să le spunem celorlalte despre planul hienelor. -Ia o banană, ne răspund maimuțele care nu vor să creadă. Nu se poate așa ceva. Au mutat puțin gardul ca să ne fie nouă mai bine. Erau lei acolo și puteau să ne facă rău. Doar ne-au explicat paznicii. Totul e pentru binele nostru. Relaxează-te. Mai ia o banană. Sunt gratis, de la ajutoare. Vezi, ne dau și banane gratis. R...

  În fiecare zi facem mai mult, punem mai mult suflet, dăruind mai mult din propria lumină, pentru împlinirea dorințelor pe care alții le-au pus în mintea noastră. Și astfel suntem pe zi ce trece mai puțin, dându ne sufletul, devenind mai intunecați,  pentru împliniri lumești efemere. Apoi suntem surprinși, ne revoltăm împotriva lumii și a luminii când ne cuprinde întunericul nostru și al altora, aducând cu sine teamă, boală, suferință și moarte. Ecce homo.

Suntem împărțiți în cel puțin doua mari categorii. Unii dintre noi, puțini la număr, văd o lume care moare, o civilizație care se distruge pe ea însăși cu entuziasm și zel. Alții, cei mai mulți, văd o lume care se construiește pentru ceea ce pot și vor ei.  Au fost și sunt păcăliți?! Cu siguranță da.  Nu mai au capacitate de analiză și de decizie?! Din nou, da.  Dar vorba lui Lapușneanu, "... dar mulți" Putem face ceva pentru ei, cei mulți? Îi putem face să vadă ceea ce pentru ei reprezintă nevăzutul?! Citesc multe păreri cum că oamenii sunt hipnotizați, că IQ-ul a scazut foarte mult, că main stream media, internetul, jocurile pe calculator, pornografia, le-au prăjit creierele. Concepte precum libertate, drepturi, dreptate, adevăr, nu mai sunt valori în mințile lor smintite. Ei au fost pregătiți pentru lumea care vine. Noi suntem cei nepregătiți.  Suntem anomalii, exceptii, rezultatul unor erori, unor neconcordanțe între programul implementat și noi ca OAMENI, ca fii...

 Ne străduim să supraviețuim ajutând la creșterea și împuternicirea sistemului de organizare a societății care ne vrea binele, așa cum îl vede el. Nu vedem alta cale și ne petrecem timpul pe care ni l-au acordat (pentru a ne obișnui cu ideea și a accepta), încercând cu disperare să obținem cât mai mult din drogul lor perfect: banii. Ei stabilesc câtă masă monetară e pe piața, ei stabilesc valoarea banului, ei ne vând nouă banii și ne cumpara viața la paritatea pe care o vor ei. Și după cum se vede, viața noastră, pentru ei, e din ce în ce mai ieftină. Ne cățărăm pe grumazul celor ca noi pentru a demonstra că merităm mai mult. Ei ne răsplătesc pentru că știu că le aparținem oricum și acum au nevoie de nevolnicia noastră, de disperarea noastră și în din ce în ce mai multe cazuri, de ticăloșia noastră. Trăind bucuria falsei împliniri, ne răsplătim cumpărând iluzii pe care tot ei ni le pun la dispoziție și, astfel, banii ajung din nou la ei. Cercul se închide.  În minte îmi vin ac...

Ne-au spus că tot ce e de valoare e în afara noastră, pentru că așa, ei, aveau de câștigat. Și noi i-am crezut.   Am început să alergăm după diplome, bani, case, mașini, vacanțe, băuturi, droguri și sex. În goana noastră după "valorile" lor, ne-am distrus visele, credințele, năzuințele și sufletul. Mai mult decât atât, ne-am distrus sănătatea și am distrus mediul în care trăim. Ne-au spus că individual suntem mai valoroși decât împreună. Am ajuns să ne renegăm familia, țara și prietenii care nu ne pun pe piedestal. Toți ne vrem valoroși dar nu facem nimic pentru a ne ridica valoarea. Îi devalorizăm pe alții pentru a părea noi mai buni. Ne-au spus că există o autoritate care trebuie ascultată întocmai și la timp. Și ne supunem până și in cele mai mici și aberante acțiuni. Am renunțat la simțul nostru de observație, la capacitatea noastră de analiză și acceptăm deciziile fabricate. Decizii fabricate pentru binele lor. Ajunși aici, încă mai credem în poveștile ...

Sunt oameni care îmi spun, atunci când le povestesc despre ce vor să facă unii sau alții în legătură cu umanitatea, cu viața lor, că nu îi interesează, că nu au nici o putere sau că nu cred că o să fie chiar așa. Sunt alții care îmi spun să nu mai hrănesc fiara vorbind despre ea și, că dacă tac eu, poate nu o să se întâmple nimic. Dar și unii și alții hrănesc fiara în fiecare moment al vieții lor prin stilul lor de viață, prin modul în care își satisfac plăcerile, prin patimile lor, care mai mici, care mai mari. Omenirea (mulțimea gregară) a devenit solidară cu torționarul ei și dependentă de el. Neputând și neștiind să trăiască în afara țarcului, omenirea, repară cu frenezie orice deschidere în gardul țarcului prin care poate pătrunde lumina și urăște / condamnă pe oricine încearcă să îi vorbească despre lumină, despre viața de dincolo de gard, de dincolo de îngrădirile minții noastre.  

  Fiecare om este cocreator al destinului sau. Dar ce se intampla atunci cand creația personală, este contrară creației universului, contrară voinței lui Dumnezeu?! Creația personală contrară voinței lui Dumnezeu nu poate fi armonizată in creatia divina ( entropia universului) și atunci e poate fi sustinuta doar printr-un consum mare de energie din partea creatorului. Asta duce la epuizarea creatorului, la funcționarea defectuoasă a organismului care pentru a functiona corect trebuie sa rezoneze cu creatia divina. Mai tarziu apare boala si moartea individului. Acum ar fi cazul sa ne întrebam dacă și cum se poate menține o creație contrară voii divine prin sacrificarea cocreatorilor. Pai e suficient sa ne uităm cu atenție în jurul nostru și avem răspunsul. Se creaza o iluzie colectiva iar gregarii care cad in plasă, creaza o realitate (iluzie) artificiala, contrară entropiei universului ( vointei divine ). Gregarii sufera de boli, mor in final, dar din urma vin alți gregari care ing...