Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

Citat din filmul "Cea mai puternica voce" (The loudest voice): Spune-le oamnilor ce sa creada si i-ai pierdut. Spune-le oamenilor ce sa simta si sunt ai tai.

Degeaba vrei să pari  Ce nu ți-e dat să fi  Degeaba speri că-n ani  Ca ei ai să devi.  În viața noastră, drumul,  Demult a fost înscris,  Și numai el, nebunul,  Se-abate ca proscris.  Tu, năzuiești la stele,  Dar nu privești în jos.  Picioarele ți-s fără piele,  Târâtul în genunchi le-a ros.  Prostit și neputând cuprinde,  Mizeria din sufletul-ți sordid,  Tu iei de bun tot ce se vinde,  Să umpli traiul ne-mpilinit.

Mintea lucreaza cu iluzii iar sufletul cu sentimente. Si iluziile si sentimentele sunt specifice individului, sunt generate si manageriate intern. Universul, Dumnezeu, fatalitatea, ne aduce in fata ochilor o realitate, o creatie, dar modul in care o percepem si reactionam la ea, este alegereanoastra bazata pe complexitatea modelului existential pe care ni l-am creat. Iar complexitatea modelului existential depinde de capacitatea de integrare a informatiei, de capacitatea intelectuala. DAR, iluzia si sentimentul pot fi generate DOAR intern, putand fi total independente de iluzia pe care o numim realitate.

Atunci când sufletul ți-e chinuit De-o picătură de nimic, Cât o planetă, cât o stea, Cât toată-ntreaga lume-a ta Tu vrei să umpli-acest nimic Cu o friptură, cu un mic, Cu o masină, cu un telefon, Cu o ținută de bon-ton. Sau poate îți dorești un tort, O ciocolată mare și confort, Țigări, alcool, pastile și minciuni Servite doar în zilele de luni Ori poate patimă de țel răsfrânt Spre o iluzie care te duce în pământ În fiecare zi câte puțin Umplându-ți viața cu venin. Nimic din toate astea mă-nțelege Nu poate umple, nu poate drege, Un suflet fără fund și fără doage; Ești doar paiață ruptă; fără picioroange. 23.12.2018

Preiau o teza a unora mai desptupati la minte decat mine si o integrez in contextul (meu) social. Acum niste ani, un amic imi spunea ca oamenii responsabili cu dirijarea maselor aveau o problema cu numarul mare de directii si campanii de manipulare. Acum, vad ca s-a gasit solutia. De fapt disolutia ca solutie. Un om, atunci cand primeste foarte multe mesaje contradictorii despre o problema, refuza sa se mai exprime vis-a-vis de acea problema. Refuza sa participe la o polemica, la o exprimare a parerii sale conform convingerilor sale intime. Si in acest fel se rezolva neparticiparea. Oamenii ramasi sa se exprime sunt cei dirijati direct prin mijloace pecuniare sau de alta natura, si sunt mult mai putini decat cei ce nu ar fi fost de acord cu ei. Deci nereprezentativi. DAR prin mijloacele financiare pe care le au la dispozitie, sunt foarte foarte vocali, foarte prezenti si dau impresia, prin galagia si agitatia creata ca asta este parerea general acceptata. Ce trebuie ...

Esse quam videri malim Prefer sa fiu, decat sa par. Oameni MARI se nasc si mor in fiecare zi. Dar omenierea in ansamblul ei nu isi acorda nici o sansa, neinvatand de la ei drumul spre supravietuire, spre libertate, spre fericire, spre VIATA cu litere mari. Prea prosti, prea lenesi, prea blazati, pierduti in iluzia nimicului suprasexualizat cu bolnave deprinderi, oamenii sunt propriile calauze pe poteca din ce in ce mai ingusta a pierzaniei. Prea complicat?! Mult prea pretentioase vorbe?! Atunci ceva mai simplu, citit candva, undeva. Citez din memorie: Suntem cu totii intr-un autocar care se indreapta catre prapastie si ne batem intre noi pentru un loc cat mai in fata.

Dragostea te indeamna sa te sacrifici pentru fericirea celuilalt Posesia te indeamna sa il sacrifici pe celalalt pentru dorintele tale.