O picatura de nimic

Atunci când sufletul ți-e chinuit
De-o picătură de nimic,
Cât o planetă, cât o stea,
Cât toată-ntreaga lume-a ta

Tu vrei să umpli-acest nimic
Cu o friptură, cu un mic,
Cu o masină, cu un telefon,
Cu o ținută de bon-ton.

Sau poate îți dorești un tort,
O ciocolată mare și confort,
Țigări, alcool, pastile și minciuni
Servite doar în zilele de luni

Ori poate patimă de țel răsfrânt
Spre o iluzie care te duce în pământ
În fiecare zi câte puțin
Umplându-ți viața cu venin.

Nimic din toate astea mă-nțelege
Nu poate umple, nu poate drege,
Un suflet fără fund și fără doage;
Ești doar paiață ruptă; fără picioroange.

23.12.2018