Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

Mai jos, e o parte dintr-un cantec pe care l-am facut cu fratele meu in adolescenta. Eu te-am chemat de-atatea ori, Si ai venit sa pleci cu primii zori. Eu te-am chemat, acum te-alung din gand, Nimic nu-i vesnic pe pamant Sa recunoastem ca inima ne doare, Cu gand la timpul ce-a trecut, Sa recunoastem, ca dragostea mai moare, Nimic nu-i vesnic pe pamant. Sper sa pot recupera tot libretul cantecului si sa il postez aici.

Am vazut in ultimul timp mai multe incercari de a gasi "o cale" de iesire din "fundul" de destin in care ne aflam. Unele sunt sustinute de oameni care ... sa zicem conteaza (Meritocratia), altele sunt zamisliri ale mintilor care se zbat incercand sa zareasca o luminita cat de mica in negura din ce in ce mai densa. Unele idei pot fi chiar incercari ale sistemului de a diviza nemultumitii pe cat mai multe cai, care undeva pot deveni divergente si astfel sa ocupe mintile lor cu o tinta falsa. Omul trebuie sa devina complet pentru a putea depasi stadiul actual. Evolutia trebuie sa fie individuala, in sinele fiecaruia. Actualul sistem de educatie orienteaza omul catre o traire pur fizica, materiala unde valorile sunt doar cele palpabile, trairea e doar in trup. Partea spirituala a vietii, manifestarile spiritului si capacitatea influentarii materiei de catre spirit sunt ascunse si chiar denigrate. Trairea in spirit este ceea ce ii face sa tremure. Oricat de put...

Zilele astea am realizat cat de prost am fost atunci cand, acum mai bine de 10 de ani m-am facut partas la o minciuna care distruge vieti. In naivitatea mea, mi-am spus ca daca nu ma priveste direct, nu are cum sa ma afecteze. M-am inselat. Si viata mea a fost distrusa. Un prieten m-a sfatuit sa dezavuez minciuna , sa dau cu capul de pereti pe toti cei care au stiut si au tacut. Sa ma eliberez. Eram in plin act de indoiala, cand am primi un mail de la o persoana pe care nu o cunosc si care continea imaginea de mai jos.

Demult, Am fost obligat sa uit ca exist. Pentru a putea uita Ce n-am vrut sa-mi aduc aminte. Nicicand. Dar de curand.... Numai ca pe mine m-am pierdut. In uitare. Demult n-am mai visat; Frumos. Pana cand gandul tau m-a gasit Si m-a readus aminte. Mie. Demult n-am mai visat frumos.... Pana la tine. Pana la tine imi intind bratele Si le retrag apoi. Pana la mine. Demult n-am mai visat. Frumos ..... :)

Am realizat pentru a nu stiu cata oara in viata asta ca noi venim ca spirit in aceasta lume si plecam tot ca spirit. Tot ceea ce luam cu noi este ceea ce ramane in spirit. Din punct de vedere al economiei vietii, sistemul in care traim ne indreapta catre un faliment programat intrucat ne invata sa nu investim nimic in spirit. In fazele educationale ale vietii nu li se spune copiilor despre existenta spiritului (sufletului), despre cultivarea si dezvoltarea lui. Aceasta dimensiune a vietii este ignorata iar cei mai multi ( si din ce in ce mai multi in ultimul timp) isi traiesc viata ignorand cu desavarsire acest aspect. De aici infirmii sufleteste care nu pot iubi, nu pot uri, nu pot trai durerea si nu pot simti fericirea. Ei nu pot avea sentimente profunde. Singurele trairi emotionale sunt cele superficiale: placere, euforie cel mai adesea indusa, resemnare, dependenta.

Eu m-am porit. Sa treci... Prin viata mea. Am stat asa... Cu ochii-nchisi Sperand ca ... da Ai sa ramai sa fi a mea. Si ai ramas in viata mea Cu mintea nu si trupul da, Cu trupul nu si mintea da, Plecand, venind, in cautarea ta, Pierzand mereu cate ceva. Eu m-am oprit. Sa treci... Prin viata mea. Tu te-ai oprit Sa fi in viata mea, Cand nu, cand da... 02.12.2012

Cu gândul gol m-am pomenit de dimineaţă Plecat să iau ceva de pe la piaţă. Să mă gândesc la ziua ce-o să vină? Mi-o umple doară gândul de lumină?! De cineva anume să mă leg În gândul meu şi să culeg Răsplata gândului curat, Să-i fiu în gând la fel de drag?! Cu gândul gol  de fericire, M-am tot plimbat; doar o să vie; Dar n-a venit,... în gând. Poate curând?! 29.11.2012