Sa iesim din sistem?!
Am vazut in ultimul timp mai multe incercari de a gasi "o cale" de iesire din "fundul" de destin in care ne aflam. Unele sunt sustinute de oameni care ... sa zicem conteaza (Meritocratia), altele sunt zamisliri ale mintilor care se zbat incercand sa zareasca o luminita cat de mica in negura din ce in ce mai densa.
Unele idei pot fi chiar incercari ale sistemului de a diviza nemultumitii pe cat mai multe cai, care undeva pot deveni divergente si astfel sa ocupe mintile lor cu o tinta falsa.
Omul trebuie sa devina complet pentru a putea depasi stadiul actual. Evolutia trebuie sa fie individuala, in sinele fiecaruia.
Actualul sistem de educatie orienteaza omul catre o traire pur fizica, materiala unde valorile sunt doar cele palpabile, trairea e doar in trup.
Partea spirituala a vietii, manifestarile spiritului si capacitatea influentarii materiei de catre spirit sunt ascunse si chiar denigrate.
Trairea in spirit este ceea ce ii face sa tremure. Oricat de puternici ar fi in acest domeniu, ei nu pot face fata miliardelor de oameni treji care au un singur gand : sa fie bine pentru toata lumea.
Si aici imi amintesc de cartea fratilor Strugatski, Picnic la marginea drumului. In aceasta carte, intr-un viitor ipotetic in care pamantul era teren de picnic pentru civilizatii extraterestre, suprema realizare pentru cei ce patrundeau in aceasta zona de picnic, era "sfera de aur" care indeplinea toate dorintele. In final, eroul cartii, dupa ce pierde pe drum pe toti cei ce il insoteau, dupa ce trece prin chinuri groaznice, ia sfera in maini si are un singur gand : Fericire, fericire pentru toata lumea.
Daca noi, TOTI OAMENII de pe acest glob ne-am dori macar de doua ori pe zi (dimineata si seara) binele tuturor oamenilor, cu tot sufletul nostru, am putea construi impreuna o LUME BUNA.
Stramosii nostri au incercat sa ne lase acest mod de a fi. Ne-au invatat depre cum sa ne rugam si ce sa ne dorim, ne-au invatat cum sa ne asezam la masa si cum sa ne iertam dusmanii. Ortodoxia ca si alte credinte a pastrat aceste lucruri, spiritul are rolul primordial si nu trupul. Trupul urmeaza spiritul.
Unii dintre noi stiu, constientizeaza, apoi uita sau nu au inca puterea de a pastra lumina. Unii dintre noi stiu dar nu constientizeaza. Unii dintre noi nu stiu si vor sa afle. Unii dintre noi nici nu vor sa afle pentru ca le-ar da lumea peste cap si ar fi prea mult pentru ei.
Fiecare evolueaza in ritmul lui si nu poti cere mai mult sau mai repede. Singurul lucru pe care putem sa il facem este sa sprijinim raspandirea luminii, a cunoasterii, a binelului neconditionat.
Timpurile au inceput sa se imparta.
Unele idei pot fi chiar incercari ale sistemului de a diviza nemultumitii pe cat mai multe cai, care undeva pot deveni divergente si astfel sa ocupe mintile lor cu o tinta falsa.
Omul trebuie sa devina complet pentru a putea depasi stadiul actual. Evolutia trebuie sa fie individuala, in sinele fiecaruia.
Actualul sistem de educatie orienteaza omul catre o traire pur fizica, materiala unde valorile sunt doar cele palpabile, trairea e doar in trup.
Partea spirituala a vietii, manifestarile spiritului si capacitatea influentarii materiei de catre spirit sunt ascunse si chiar denigrate.
Trairea in spirit este ceea ce ii face sa tremure. Oricat de puternici ar fi in acest domeniu, ei nu pot face fata miliardelor de oameni treji care au un singur gand : sa fie bine pentru toata lumea.
Si aici imi amintesc de cartea fratilor Strugatski, Picnic la marginea drumului. In aceasta carte, intr-un viitor ipotetic in care pamantul era teren de picnic pentru civilizatii extraterestre, suprema realizare pentru cei ce patrundeau in aceasta zona de picnic, era "sfera de aur" care indeplinea toate dorintele. In final, eroul cartii, dupa ce pierde pe drum pe toti cei ce il insoteau, dupa ce trece prin chinuri groaznice, ia sfera in maini si are un singur gand : Fericire, fericire pentru toata lumea.
Daca noi, TOTI OAMENII de pe acest glob ne-am dori macar de doua ori pe zi (dimineata si seara) binele tuturor oamenilor, cu tot sufletul nostru, am putea construi impreuna o LUME BUNA.
Stramosii nostri au incercat sa ne lase acest mod de a fi. Ne-au invatat depre cum sa ne rugam si ce sa ne dorim, ne-au invatat cum sa ne asezam la masa si cum sa ne iertam dusmanii. Ortodoxia ca si alte credinte a pastrat aceste lucruri, spiritul are rolul primordial si nu trupul. Trupul urmeaza spiritul.
Unii dintre noi stiu, constientizeaza, apoi uita sau nu au inca puterea de a pastra lumina. Unii dintre noi stiu dar nu constientizeaza. Unii dintre noi nu stiu si vor sa afle. Unii dintre noi nici nu vor sa afle pentru ca le-ar da lumea peste cap si ar fi prea mult pentru ei.
Fiecare evolueaza in ritmul lui si nu poti cere mai mult sau mai repede. Singurul lucru pe care putem sa il facem este sa sprijinim raspandirea luminii, a cunoasterii, a binelului neconditionat.
Timpurile au inceput sa se imparta.
Comentarii