Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

Cu gândul gol m-am pomenit de dimineaţă Plecat să iau ceva de pe la piaţă. Să mă gândesc la ziua ce-o să vină? Mi-o umple doară gândul de lumină?! De cineva anume să mă leg În gândul meu şi să culeg Răsplata gândului curat, Să-i fiu în gând la fel de drag?! Cu gândul gol  de fericire, M-am tot plimbat; doar o să vie; Dar n-a venit,... în gând. Poate curând?! 29.11.2012

Zilele astea mi-a revenit in minte "puterea tainei" in contextul existentei atator situri de socializare unde impartasesti trairile tale. Ma intreb daca gandurile tainuite se implinesc mai curand si mai probabil decat cele netainuite. Este acest fapt legat de natura gandurilor sau este o regula general valabila? Daca e sa privim lucrurile ca pe o cheltuiala de energie si informatie, atunci trebuie sa o facem sa fie profitabila. Nu te duci sa investesti intr-o afacere luandu-ti ca partener un om care nu crede in afacerea respectiva. Asa si cu impartasirea ideilor, intentiilor, etc. Ele treuiesc impartasite doar celor care pot crede in ele si care pot si ei la randul sa investeasca energie si informatie in ideile respective. Dar daca vorbim despre fapte petrecute? Despre trairi sufletesti, despre ura si dragoste, despre trairea frumosului si uratului? La primul nivel de imaprtasire poti sa iti alegi prietenii. Dar apoi? Prietenii prietenilor tai? Prietenii, prieten...

Dintre obiceiurile vechi legate de nastere imi amintesc despre ursitoare. Ursitoarele trebuiau sa fie femei puternice care se ocupau si cu magia alba, cu vindecari, fermece, etc. Ele puteau prevede soarta copilului si uneori  modifica drumul lui in viata platind pretul corect pentru modificarea karmica. In timpurile moderne, parintii nu au sansa de acunoaste predestinarea copilului si nici posibilitatea ca platind (informatie si energie -  preluarea karmei negative) sa poata face drumul copilului mai lin si mai bun. Lipsa dimensiunii spirituale vitregesc copilul, omul de mai tarziu de controlul destinului in limitele stabilite. De aceea vedem  oameni care se incapataneaza sa mearga pe un drum care nu e al lor si cu toate sa toate incercarile lor sunt sortite esecului, ei persevereaza pe drumul gresit. Asta se aplica in viata personala, in cariera, in tot. Constientizarea destinului si trairea in limetele lui ne-ar scutii pe multi de mari suferinte.

Zilele astea am simtit pentru prima oara dupa foarte mult timp regretul ca lucrurile simple nu imi mai pot aduce multumire. Priveam oameni care erau multumiti, chiar fericiti ca beau o bere. Priveam oameni care se bucurau pur si simplu. Inocenti ca sa nu ii numesc altfel dar fericiti. Si mi-am amintit : fericiti cei saraci cu duhul. De ce?! De ce fericirea sa fie usor de atins daor pentru brainlesi si trepanati? De ce fericirea sa fie usor de atins doar pentru pitipoance si pitiponci? De ce fericirea? De ce sa vreau fericirea? Nu stiu. Voi stiti?!

Tu vrei sa ai, eu vreau sa fiu, Tu judeci prin ce ai, ce esti. Esti prea legata si-n pustiu De toate cele pamantesti Eu vreau sa fiu, tu vrei sa ai, Eu am doar multul care sunt Nimic iti pare din ce ai Dar din ce ai, e mult mai mult. Tu vrei sa ai, eu vreau sa fiu, Eu vreau sa fiu, tu vrei sa ai... Ne vom gasi intr-un tarziu Pe-acelasi drum, pe-acelasi plai?

De-aş mai putea iubi inca odată, Ce soare cald ar fi, ce ploaie minunată... Furtuna mi-ar părea un simplu zvon, Al plinului de suflet muritor.

Astăzi am fost la mănăstirea Ciocanul. Bughea de Jos, judeţul Argeş. Ploua dar era ceva lume. Când am ajuns noi slujba era în toi. Biserica era deja plina si ne-am adapostiti sub o streasina asemenea multor altora. Din biserica razbatea din cand in cand vocea corului care chiar reusea sa faca sa vibreze atmosfera. Ma uitam in jur si simteam cum toata stradania preotului si a corului de a deschide cerul pentru credinciosi era in zadar. Era ca si cum ar fi cantat o orchestra pentru surzi. Spiritualitatea nu mai este prezenta nici macar la omul de la tara. Nu stiu ce si in ce mod ceva/cineva ar mai putea trezi latura spirituala in omul de rand al timpurilor noastre.