Sentimentul nefericirii

Zilele astea am simtit pentru prima oara dupa foarte mult timp regretul ca lucrurile simple nu imi mai pot aduce multumire.
Priveam oameni care erau multumiti, chiar fericiti ca beau o bere.
Priveam oameni care se bucurau pur si simplu.
Inocenti ca sa nu ii numesc altfel dar fericiti.
Si mi-am amintit : fericiti cei saraci cu duhul.
De ce?!
De ce fericirea sa fie usor de atins daor pentru brainlesi si trepanati?
De ce fericirea sa fie usor de atins doar pentru pitipoance si pitiponci?
De ce fericirea?
De ce sa vreau fericirea?
Nu stiu.
Voi stiti?!