Puterea tainei
Zilele astea mi-a revenit in minte "puterea tainei" in contextul existentei atator situri de socializare unde impartasesti trairile tale.
Ma intreb daca gandurile tainuite se implinesc mai curand si mai probabil decat cele netainuite.
Este acest fapt legat de natura gandurilor sau este o regula general valabila?
Daca e sa privim lucrurile ca pe o cheltuiala de energie si informatie, atunci trebuie sa o facem sa fie profitabila. Nu te duci sa investesti intr-o afacere luandu-ti ca partener un om care nu crede in afacerea respectiva.
Asa si cu impartasirea ideilor, intentiilor, etc. Ele treuiesc impartasite doar celor care pot crede in ele si care pot si ei la randul sa investeasca energie si informatie in ideile respective.
Dar daca vorbim despre fapte petrecute? Despre trairi sufletesti, despre ura si dragoste, despre trairea frumosului si uratului?
La primul nivel de imaprtasire poti sa iti alegi prietenii. Dar apoi? Prietenii prietenilor tai? Prietenii, prietenilor, prietenilor tai? Cei care controleaza si supravegheaza? INFORMATIA ESTE PUBLICA !!!!!
In lumea reala o poveste repovestita isi pierde identitatea informationala si energetica. In siturile de socializare, orice persoana are acces la vibratia initiala. Poate sa o preia si sa o manipuleze. Si prin ea si pe cel care a postat trairea.
Noi devenim ceea ce suntem prin ceea ce traim.
Diluam trairea si mai ales influenta ei asupra noastra impartasind aceasta traire atator persoane?
Din experienta mea personala, am tras concluzia ca DA.
A fost o perioada in care am luat-o razna cu share-ul si mai degraba voiam sa impartasesc emotiile/senzatiile decat sa le traiesc si sa le las sa ma defineasca in secunda de mai apoi.
Era ca si cum viata mea nu mai era decat o succesiune de clipuri share-uite care aveau valoare doar daca erau apreciate de catre altii. Nu mai puteam gasi valoarea trairilor raportandu-ma la mine, la individul EU.
Aveam nevoie nu numai de confirmarea celorlalti, aveam nevoie ca ceilalti sa ma defineasca prin comentarii si like-uri.
Am constientizat si m-am oprit.
Astazi folosesc siturile de socializare in incercarea de a trage de maneca pe cei care au nevoie de un imbold sa arunce o privire dincolo de zid.
Sa ii fac sa se simta in siguranta pe cei care au curaj sa stea pe zid si sa priveasca in ambele directii.
Sa fiu solidar cu cei care poate altfel ar avea senzatia ca sunt singuri in aceasta parte a zidului.
Ma intreb daca gandurile tainuite se implinesc mai curand si mai probabil decat cele netainuite.
Este acest fapt legat de natura gandurilor sau este o regula general valabila?
Daca e sa privim lucrurile ca pe o cheltuiala de energie si informatie, atunci trebuie sa o facem sa fie profitabila. Nu te duci sa investesti intr-o afacere luandu-ti ca partener un om care nu crede in afacerea respectiva.
Asa si cu impartasirea ideilor, intentiilor, etc. Ele treuiesc impartasite doar celor care pot crede in ele si care pot si ei la randul sa investeasca energie si informatie in ideile respective.
Dar daca vorbim despre fapte petrecute? Despre trairi sufletesti, despre ura si dragoste, despre trairea frumosului si uratului?
La primul nivel de imaprtasire poti sa iti alegi prietenii. Dar apoi? Prietenii prietenilor tai? Prietenii, prietenilor, prietenilor tai? Cei care controleaza si supravegheaza? INFORMATIA ESTE PUBLICA !!!!!
In lumea reala o poveste repovestita isi pierde identitatea informationala si energetica. In siturile de socializare, orice persoana are acces la vibratia initiala. Poate sa o preia si sa o manipuleze. Si prin ea si pe cel care a postat trairea.
Noi devenim ceea ce suntem prin ceea ce traim.
Diluam trairea si mai ales influenta ei asupra noastra impartasind aceasta traire atator persoane?
Din experienta mea personala, am tras concluzia ca DA.
A fost o perioada in care am luat-o razna cu share-ul si mai degraba voiam sa impartasesc emotiile/senzatiile decat sa le traiesc si sa le las sa ma defineasca in secunda de mai apoi.
Era ca si cum viata mea nu mai era decat o succesiune de clipuri share-uite care aveau valoare doar daca erau apreciate de catre altii. Nu mai puteam gasi valoarea trairilor raportandu-ma la mine, la individul EU.
Aveam nevoie nu numai de confirmarea celorlalti, aveam nevoie ca ceilalti sa ma defineasca prin comentarii si like-uri.
Am constientizat si m-am oprit.
Astazi folosesc siturile de socializare in incercarea de a trage de maneca pe cei care au nevoie de un imbold sa arunce o privire dincolo de zid.
Sa ii fac sa se simta in siguranta pe cei care au curaj sa stea pe zid si sa priveasca in ambele directii.
Sa fiu solidar cu cei care poate altfel ar avea senzatia ca sunt singuri in aceasta parte a zidului.
Comentarii