Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

Acest material l-am primit pe e-mail deci nu imi asum paternitatea. Daca prin postarea lui incalc drepturile cuiva, rog sa fiu anuntat si il voi scoate. Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca. - Foarte putin, a raspuns mexicanul. - De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat atunci americanul. - Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul. - Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri. - Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul. - Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar tr...

Acest material l-am primit pe e-mail deci nu imi asum paternitatea. Daca prin postarea lui incalc drepturile cuiva, rog sa fiu anuntat si il voi scoate. Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina. Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri. Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca e...

La 6 luni dupa moartea tatalui meu, a murit si tatal lui, bunicul meu. Dupa acest moment imi apareau amandoi in vis. Dar nu mi-au ramas in minte decat ca discutii prin care "ne impacam", ajungeam la un acord. Parca de cateva ori chiar i-am visat ca se intorsesera si ii intrebam ce vor si unde au fost pana acum. In unele vise eram constient ca murisera, in altele stiam ca au plecat, ca au disparut. Visele au incetat dupa un vis pe care mi-l amintesc foarte clar. Eram la tara, pe malul unui rau pe care il stiam de mic copil. Ma plimbam cu bicicleta si m-am intalnit cu tata si bunicul. Voiau sa treaca raul pe un pod pe care de asemenea il stiam demult. I-am intrebat ce fac. De fapt nu i-am intrebat verbal, s-au uitat la mine si am stiut ce vor: Sa treaca raul pe acel pod. Si am mai inteles ceva: era ceva ce nu ii lasa. Atunci le-am spus: Hai ca va duc eu. Nu stiu cum, dar i-am urcat pe amandoi pe bicicleta. Am incercat sa trec pe pod dar nu am putut. Atunci am spus (nu stiu dac...

Acum, asternand pe blog aceste ganduri imi vin in minte toate experientele mele "mai ciudate". 1. Aveam, cred in jur de 19 ani, nu ma regaseam nicunde. Societatea nu avea loc pentru mine, sufletul meu tanjea dupa iubirea care era mult prea putina si meschina. Intr-o dupa amiaza am atipit si am visat. Eram inchis in sfera mea de autolimitare, in sfera pe care ti-o ofera societatea, contextul imediat inconjurator. Am facut un efort si m-am desprins din sfera mea si am vazut ca pluteam deasupra unei multimi de sfere identice cu a cea din care tocmai scapasem si am avut revelatia autolimitarii, revelatia limitarii induse de societatea in care traim, de civilizatia creata de om in atatea milenii. Dar, odata cu aceasta revelatie, am vazut ca sunt intr-o alta sfera inchis. M-am desprins si m-am inaltat si apoi inca odata. Simteam ca inteleg totul. Nu ca sstiu, ca inteleg. Dintr-o data nu mai aveam nevoie de sensuri si explicatii. Le aveam. Pe toate. Mi-am amintit de coarda de ...

Astazi la newsfm de la 13 la 14 a fost invitata dr. Nicoleta Svarlefus, medic si astrolog. Printre alte subiecte de discutie, s-a discutat si despre mesajele dinspre astral in contextul schimbarii permanente a genomului uman. Povestea despre un copil de 6 ani care spunea parintilor: Stiti, eu v-am vazut de acolo din cer ca voiati un copil si am hotarat sa vin la voi. Si atunci mi-am amintit de fata mea care pe la 4 ani, intr-o noapte in care se trezise sa bea apa, fara nici o legatura cu ceva, m-a intrebat fara nici o urma de pelticism " Iti amintesti cand erai tu mic si aveam eu grija de tine?". In acel moment in minte mi-a venit imaginea tatalui meu care murise cu 10 ani inainte de nastrea ei. Am avut un moment de comuniune sufleteasca intensa cu fata mea, am luat-o in brate, am sarutat-o pe frunte si i-am spus incet, soptit: Da, imi amintesc. Apoi incet, am asezat-o in pat, i-am luat mana in mana mea si i-am spus: Acum dormi, e noapte. Multe zile apoi, am incercat sa deslu...

Mai jos am pus cateva (cele pe care le-am mai gasit) din poeziile pe care le-am scris inainte de a intelege ca de fapt cunoasterea inseamna tacere. Acum, dupa ani (mai multi de 10) am simtit nevoia sa le impartsesc. Din vanitate poate, din preaplinul sufletului pe care nu-l mai pot simti, intelege, asterne pe hartie asa cum faceam odata.

Îmi e din ce in ce mai greu, Să mă calc pe grumaz; Iar sufletul, abia de îmi mai încape, În cușca existentei de zi cu zi. Îmi e din ce în ce mai greu, Să pot să mă calc pe grumaz; Cu piciorul stâng. Iar dreptul, să-l înfig adânc în pământ, Pentru a nu mă pierde cu totul în nori.