Alte intamplari (2)
La 6 luni dupa moartea tatalui meu, a murit si tatal lui, bunicul meu.
Dupa acest moment imi apareau amandoi in vis. Dar nu mi-au ramas in minte decat ca discutii prin care "ne impacam", ajungeam la un acord.
Parca de cateva ori chiar i-am visat ca se intorsesera si ii intrebam ce vor si unde au fost pana acum. In unele vise eram constient ca murisera, in altele stiam ca au plecat, ca au disparut.
Visele au incetat dupa un vis pe care mi-l amintesc foarte clar.
Eram la tara, pe malul unui rau pe care il stiam de mic copil. Ma plimbam cu bicicleta si m-am intalnit cu tata si bunicul. Voiau sa treaca raul pe un pod pe care de asemenea il stiam demult. I-am intrebat ce fac. De fapt nu i-am intrebat verbal, s-au uitat la mine si am stiut ce vor: Sa treaca raul pe acel pod. Si am mai inteles ceva: era ceva ce nu ii lasa. Atunci le-am spus: Hai ca va duc eu. Nu stiu cum, dar i-am urcat pe amandoi pe bicicleta. Am incercat sa trec pe pod dar nu am putut. Atunci am spus (nu stiu daca lor sau mie) : lasa ca stiu eu un alt drum. Si am plecat cu ei pe bicicleta de-a lungul raului . Nu imi amintesc sa fi ajuns vreodata la destinatie dar stiu ca mergand, povara bicicletei se usura odata cu unirea sufletelor noastre. Si astfel am ajuns la un moment dat singur pe bicicleta.
Din acel moment nu am mai avut vise cu tata sau cu bunicul.
Dupa acest moment imi apareau amandoi in vis. Dar nu mi-au ramas in minte decat ca discutii prin care "ne impacam", ajungeam la un acord.
Parca de cateva ori chiar i-am visat ca se intorsesera si ii intrebam ce vor si unde au fost pana acum. In unele vise eram constient ca murisera, in altele stiam ca au plecat, ca au disparut.
Visele au incetat dupa un vis pe care mi-l amintesc foarte clar.
Eram la tara, pe malul unui rau pe care il stiam de mic copil. Ma plimbam cu bicicleta si m-am intalnit cu tata si bunicul. Voiau sa treaca raul pe un pod pe care de asemenea il stiam demult. I-am intrebat ce fac. De fapt nu i-am intrebat verbal, s-au uitat la mine si am stiut ce vor: Sa treaca raul pe acel pod. Si am mai inteles ceva: era ceva ce nu ii lasa. Atunci le-am spus: Hai ca va duc eu. Nu stiu cum, dar i-am urcat pe amandoi pe bicicleta. Am incercat sa trec pe pod dar nu am putut. Atunci am spus (nu stiu daca lor sau mie) : lasa ca stiu eu un alt drum. Si am plecat cu ei pe bicicleta de-a lungul raului . Nu imi amintesc sa fi ajuns vreodata la destinatie dar stiu ca mergand, povara bicicletei se usura odata cu unirea sufletelor noastre. Si astfel am ajuns la un moment dat singur pe bicicleta.
Din acel moment nu am mai avut vise cu tata sau cu bunicul.
Comentarii