Alte Intamplari (1)
Acum, asternand pe blog aceste ganduri imi vin in minte toate experientele mele "mai ciudate".
1. Aveam, cred in jur de 19 ani, nu ma regaseam nicunde. Societatea nu avea loc pentru mine, sufletul meu tanjea dupa iubirea care era mult prea putina si meschina. Intr-o dupa amiaza am atipit si am visat.
Eram inchis in sfera mea de autolimitare, in sfera pe care ti-o ofera societatea, contextul imediat inconjurator.
Am facut un efort si m-am desprins din sfera mea si am vazut ca pluteam deasupra unei multimi de sfere identice cu a cea din care tocmai scapasem si am avut revelatia autolimitarii, revelatia limitarii induse de societatea in care traim, de civilizatia creata de om in atatea milenii.
Dar, odata cu aceasta revelatie, am vazut ca sunt intr-o alta sfera inchis. M-am desprins si m-am inaltat si apoi inca odata. Simteam ca inteleg totul. Nu ca sstiu, ca inteleg. Dintr-o data nu mai aveam nevoie de sensuri si explicatii. Le aveam. Pe toate.
Mi-am amintit de coarda de argint si mi s-a facut frica. Imi era dor de corpul meu fizic. Mi-era frica sa-l abandonez. De fapt mi-era frica sa nu pierd ce putea fi. Asa ca m-am intors. Am facut bine ?!
2. Seara de iarna, fara zapada in decembrie 1990. Tata sta la masa din sufragerie. Deodata i se face rau. cere lighean ca vomita. Mama se precipita, aduce ligheanul, dar nu mai era nevoie. Tata se plange ca ii amorteste partea stanga si ca ameteste. Il ajutam sa se aseze pe canapea si apoi isi pierde cunostinta. Chemam o asistenta din vecini , sunam la salvare. Asistenta se uita la mine si imi spune:
- Tibi, moare!
-Stiu, i-am raspuns, dar nu avem ce face.
Il luam intr-o patura, cu greu il coboram pe scarile blocului, il inghesuim in trabantul pe care il aveam si plecam spre municipal.
Ajunsi acolo, strigam in van dupa cineva. Cu grau gasim o brancarda si il punem pe ea. Era tot inconstient. Il bagam in camera de garda si doctorul foarte impasibil il consulta si il interneaza dar ne spune ca nu prea are sanse. Stam putin si mama ne trimite acasa (pe mine si pe fratele meu). Ajuns acasa, vine un prieten din vecini si incercam sa ma linistesc. Eram agitat, nervos. Deodata toata agitatia mea a disparut. Am mai vorbit putin cu vecinul dupa care acesta a plecat.
Am reusit sa adorm dar la 5.30 eramin picioare. La 6.00 a sunat mama sa imi spuna ca tata a murit din seara trecuta dar nu ne-a spus ca sa ne protejeze. Am intrebat-o la ce ora. La 10.30. Era ora la care imi disparuse agitatia.
1. Aveam, cred in jur de 19 ani, nu ma regaseam nicunde. Societatea nu avea loc pentru mine, sufletul meu tanjea dupa iubirea care era mult prea putina si meschina. Intr-o dupa amiaza am atipit si am visat.
Eram inchis in sfera mea de autolimitare, in sfera pe care ti-o ofera societatea, contextul imediat inconjurator.
Am facut un efort si m-am desprins din sfera mea si am vazut ca pluteam deasupra unei multimi de sfere identice cu a cea din care tocmai scapasem si am avut revelatia autolimitarii, revelatia limitarii induse de societatea in care traim, de civilizatia creata de om in atatea milenii.
Dar, odata cu aceasta revelatie, am vazut ca sunt intr-o alta sfera inchis. M-am desprins si m-am inaltat si apoi inca odata. Simteam ca inteleg totul. Nu ca sstiu, ca inteleg. Dintr-o data nu mai aveam nevoie de sensuri si explicatii. Le aveam. Pe toate.
Mi-am amintit de coarda de argint si mi s-a facut frica. Imi era dor de corpul meu fizic. Mi-era frica sa-l abandonez. De fapt mi-era frica sa nu pierd ce putea fi. Asa ca m-am intors. Am facut bine ?!
2. Seara de iarna, fara zapada in decembrie 1990. Tata sta la masa din sufragerie. Deodata i se face rau. cere lighean ca vomita. Mama se precipita, aduce ligheanul, dar nu mai era nevoie. Tata se plange ca ii amorteste partea stanga si ca ameteste. Il ajutam sa se aseze pe canapea si apoi isi pierde cunostinta. Chemam o asistenta din vecini , sunam la salvare. Asistenta se uita la mine si imi spune:
- Tibi, moare!
-Stiu, i-am raspuns, dar nu avem ce face.
Il luam intr-o patura, cu greu il coboram pe scarile blocului, il inghesuim in trabantul pe care il aveam si plecam spre municipal.
Ajunsi acolo, strigam in van dupa cineva. Cu grau gasim o brancarda si il punem pe ea. Era tot inconstient. Il bagam in camera de garda si doctorul foarte impasibil il consulta si il interneaza dar ne spune ca nu prea are sanse. Stam putin si mama ne trimite acasa (pe mine si pe fratele meu). Ajuns acasa, vine un prieten din vecini si incercam sa ma linistesc. Eram agitat, nervos. Deodata toata agitatia mea a disparut. Am mai vorbit putin cu vecinul dupa care acesta a plecat.
Am reusit sa adorm dar la 5.30 eramin picioare. La 6.00 a sunat mama sa imi spuna ca tata a murit din seara trecuta dar nu ne-a spus ca sa ne protejeze. Am intrebat-o la ce ora. La 10.30. Era ora la care imi disparuse agitatia.
Comentarii