Sunt oameni.
Sunt oameni care îmi spun, atunci când le povestesc despre ce vor să facă unii sau alții în legătură cu umanitatea, cu viața lor, că nu îi interesează, că nu au nici o putere sau că nu cred că o să fie chiar așa. Sunt alții care îmi spun să nu mai hrănesc fiara vorbind despre ea și, că dacă tac eu, poate nu o să se întâmple nimic. Dar și unii și alții hrănesc fiara în fiecare moment al vieții lor prin stilul lor de viață, prin modul în care își satisfac plăcerile, prin patimile lor, care mai mici, care mai mari. Omenirea (mulțimea gregară) a devenit solidară cu torționarul ei și dependentă de el. Neputând și neștiind să trăiască în afara țarcului, omenirea, repară cu frenezie orice deschidere în gardul țarcului prin care poate pătrunde lumina și urăște / condamnă pe oricine încearcă să îi vorbească despre lumină, despre viața de dincolo de gard, de dincolo de îngrădirile minții noastre.