Postări

Sunt oameni.

Sunt oameni care îmi spun, atunci când le povestesc despre ce vor să facă unii sau alții în legătură cu umanitatea, cu viața lor, că nu îi interesează, că nu au nici o putere sau că nu cred că o să fie chiar așa. Sunt alții care îmi spun să nu mai hrănesc fiara vorbind despre ea și, că dacă tac eu, poate nu o să se întâmple nimic. Dar și unii și alții hrănesc fiara în fiecare moment al vieții lor prin stilul lor de viață, prin modul în care își satisfac plăcerile, prin patimile lor, care mai mici, care mai mari. Omenirea (mulțimea gregară) a devenit solidară cu torționarul ei și dependentă de el. Neputând și neștiind să trăiască în afara țarcului, omenirea, repară cu frenezie orice deschidere în gardul țarcului prin care poate pătrunde lumina și urăște / condamnă pe oricine încearcă să îi vorbească despre lumină, despre viața de dincolo de gard, de dincolo de îngrădirile minții noastre.  

Creatia personala vs creatia universului (vointa divina)

  Fiecare om este cocreator al destinului sau. Dar ce se intampla atunci cand creația personală, este contrară creației universului, contrară voinței lui Dumnezeu?! Creația personală contrară voinței lui Dumnezeu nu poate fi armonizată in creatia divina ( entropia universului) și atunci e poate fi sustinuta doar printr-un consum mare de energie din partea creatorului. Asta duce la epuizarea creatorului, la funcționarea defectuoasă a organismului care pentru a functiona corect trebuie sa rezoneze cu creatia divina. Mai tarziu apare boala si moartea individului. Acum ar fi cazul sa ne întrebam dacă și cum se poate menține o creație contrară voii divine prin sacrificarea cocreatorilor. Pai e suficient sa ne uităm cu atenție în jurul nostru și avem răspunsul. Se creaza o iluzie colectiva iar gregarii care cad in plasă, creaza o realitate (iluzie) artificiala, contrară entropiei universului ( vointei divine ). Gregarii sufera de boli, mor in final, dar din urma vin alți gregari care ing...

Razboiul pe care l am pierdut

  Ce nu înțeleg mulți, este faptul ca omenirea deja a pierdut războiul car e dus impotriva ei In universul nostru, orice acțiune înainte de a se manifesta ca și realitate, trebuie sa existe ca și intenție. Cu cat intenția este sustinuta mai puternic din pdv energetic, cu atât are mai multe șanse să devină realitate. Energia poate veni de la un singur om cu o forta vitala foarte mare sau de la un grup de oameni cu aceeași intenție Cu cat numărul oamenilor cu aceeași intenție este mai mare, ca atata energia este mai mare. Desigur contează și energia vitală a fiecăruia, capacitatea de concentrare și hotararea fiecăruia in a susține intenția. Acum poate înțelegeți de ce am fost segregati și am ajuns sa nu mai avem obiective comune, vise comune, dorinte comune. Trebuie sa găsim o idee, un vis, o nevoie care sa ne adune pe cat mai mulți și să fim in primul rand uniti in gand. Abia atunci vom avea șanse in razboiul prezent Atunci când lupți in plan fizic cu cel care a construit narațiunea...

Cât e universul tău de înțelegere?!

  Fiecare om își limitează universul la cât poate cuprinde cu mintea. Ce nu poți înțelege, lași pe dinafara, înlături din modelul tău de viața. Cu cat înțelegi mai puțin, cu atâta universul tău este mai mic. Este posibil ca la un moment dat tot universul tău să încapă într-un televizor, într-un telefon inteligent sau într-o aplicație.

Perpetuarea speciei vs perpetuarea sistemului

Obsesia noastra de a perpetua sistemul, pentru a ne păstra bunăstarea, comoditatea, stilul de viață, este un drum ce duce in final la neperpetuarea speciei. Acolo unde este atenția este și intenția. Iar atenția noastră este deturnată spre perpetuarea sistemului. Iar acolo unde intenția este destul de intensă și menținută suficient timp, ea devine creație. Noi toți, cu intenția noastră (deturnată), materializăm viața pe care o trăim. De ce deturnată?! Câteva exemple: - Nu avem intenția de a avea copii veseli și jucăuși. Avem intenția de a avea copii care să nu ne streseze. - Nu avem intenția de a avea copii sănătoși. Avem intenția de avea copii inregimentati in programe de injectare și tratamente care sa ne scape de responsabilitatea naturală de a crește un copil sănătos prin iubire, alimentație și stil de viață. - Nu avem intenția de a avea copii puternici. Avem intenția de a avea copii integrați în marea gri de campioni la swipe și tap, incapabili de auto responsabilizare. - Nu avem ...

Să luptăm....

  Orice luptă în afara sufletului tău, înseamnă cădere. Atunci cum să lupt cu nedreptatea?! Prin schimbarea ta. Să fi persoana care nu merită nedreptatea. Atunci cum să lupt pentru iubire?! Fi omul care merită să fie iubit și persoana potrivită să te iubească va fi lângă tine. Atunci cum să lupt pentru viața mea?! Pierde-ți frica de moarte și vei fi liber. De murit toți murim atunci când în marele scenariu rolul nostru se încheie. Nu contează când și unde se termina rolul. Conteaza cum treci tu prin asta.

Căci sunt pe lume și de-acei

Căci sunt pe lume și de-acei, Ce cred că viața e o toană, Și ce e azi nu a fost ieri, Iar mâine, e doar vară. Și pentru ei nimic nu-i bun, În suflet să vibreze, Aruncă tot cu grabă-n drum, Pustiul să-și păstreze. Iubire, cald, lumina sfântă, Cuvinte oarbe și apuse, Fără de sens în mintea frântă De viața cu deșarte vise. Căci sunt pe lume și de-acei Ce poartă-n întuneric, Pe cei ce vor sa fie pentru ei, Lumină și drept sfetnic.