Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

Astazi, scriind unui prieten am fost nevoit sa imi relev starea, directia. O astern mai jos ca marturie a timpului prezent. "Eu ma aflu in situatia ciudata si derutanta de a-mi sterge drumul decaderii, de a-mi aminti cine sunt, cine am inteles ca sunt la varsta la care altii navigau cu panzele sus in miasma adolescentei "cool". Pentru a reusi asta, am nevoie sa ma resincronizez la ciclurile naturale, sa rezonez cu salbaticia si sa imi alung toate umbrele pe care le-am pus pe sufletul meu pentru a ma strecura in "normalitate"."

Va veni o vreme cand tot ce facem acum nu va mai avea nici o importanta. Toate regulile, toate legile, convenientele, nu vor mai fi nimic. Ce vei face atunci ?! Doar ceea ce vei simti cu adevara va conta. Simturile care acum sunt asaltate, asediate, denaturate vor fi singurele care te vor putea calauzi. Invata sa simti. Invata sa simti iubirea, nu sa o intelegi. Invata sa simti prietenia, nu sa o declari, invata sa simti ca esti om si nu sa te multumesti cu eticheta "membru al ...". Mai intai trebuie sa fi om si apoi doar om intre oamnei. Etichetele te pervetesc, iti induc un fals sentiment de apartenenta ce te departeaza de tine. Fereste-te sa fi membru al ..... Fi OM pur si simplu. Invata regulile lor, foloseste-te de ele, fii mai bun decat ei, caci poti, fiind OM. Tu vezi ca ei si vezi ca tine. Odata depasit unicul punct de vedere, te dovedesti mai puternic. ATENTIE! Mai puternic, nu mai ticalos. Sa nu cazi in capcana de a te bate cu ticalosii pe terenul lor. Ridica-te dea...

Astăzi, ne-am ântâlnit mai mulţi foşti colegi de clasă din liceu. M-a frapat faptul că ei, ca fiinţe spirituale nu au evoluat. Erau plini de semnele contrapunerii informaţiei native, karmice cu informaţia sociala, a statutului pe care şi-l doreau. Îmi pare rău pentru ei, au trăit degeaba până acum, sunt orbi şi surzi. Semnele pe care le-am văzut? Boli, îmbătrâniri precoce, priviri goale şi suflete stinse. Am îngăduinţa să îi ajut? Am dreptul să îi ajut? Am acceptul lor să ii ajut? Nu ştiu. Am să încerc să le arăt calea şi apoi ei vor hotărâ.

La un anumit moment din viata am fost agresat la nivel energetic si informational. Si nu numai eu, intreaga mea familie. Daca initial am fost ispitit sa raspund acestor atacuri, prin atacuri, mai apoi mi-am adus aminte ca nu mi se poate face rau decat cu voia lui Dzeu. Si am cerut dreptate divina, iar mai apoi am invocat spiritele tatalui meu, bunicului meu si a bunicii mele pentru a ma proteja de raul ce venea peste mine.  Nebunesti randuri, nu? Si mie mi s-ar fi parut cu un an in urma.  Dar sa continui. In acea noapte fata mea (9 ani), a visat ca au vizitat-o 3 fantome si a ajuns impreuna cu ele la o biserica luminata puternic (in lumina) , unde un preot i-a spus ca nu are de ce sa se teama de fantome si ca totul a fost doar un test. Am fost surprins si linistit in acelasi timp pt ca chemarile mele au avut efect.

Dedic aceste versuri tuturor celor ce nu au puterea de a iesi din matrix. Nu vei putea nicicând,           (În mintea ta) Sa zămislești un mugur de lumina; Sa-l faci să crească-n gând, Să prindă rădăcină. Să-ți fie călăuză În anii ce-or să vină, Și să-ți cuprindă viața Cu raza sa divină. Vei colinda sperând Că-n drumurile tale Ai să zărești pierdută O rază lucitoare Degeaba ea, lumina, Iți va veni în cale; Ești orb de-atatea vorbe Și pilde-nșelatoare.

Azi am avut o discutie mai lunga cu un prieten de mai de curand. Mi-a adus aminte de ceea ce scriam intr-un moment de cumpana. Astern mai jos spre neuitare. Ti s-a intamplat vreodata sa parcurgi un drum anevoios, sa atingi punctul final dar sa-ti dai seama ca nu te poti bucura de unul singur? Sau, odata atins, el, scopul sa nu mai reprezinte aceeasi valoare? Ti s-a intamplat ca mai apoi sa te intorci din drum si sa insotesti pe altii in cautarile lor spre locuri in care ai fost, pandind bucuria implinirii pentru tine neinteleasa? Ti s-a intamplat sa te exaspereze incetineala lor si grija exagerata pentru fiecare pas ce oricum devine trecut ? Ti s-a intamplat sa te simti vinovat ca nu poti fi mediocru si gri, ca nu poti face parte din turma ce placida paste din perpetua telenovela a nulitatii inchisa intr-un spatiu asemantor benzii lui Moebius? Ti s-a intamplat sa pierzi valoarea lucrurior marunte si a vorbelor fara rost, tocmai pentru ca sti ca ele, intr-un final nu vo...

Ieri am cumparat 2 carti: Atacul PSI si Razboiul PSI. Nu am citit decat vreao 10-12 pagini din Atacul PSI si deja ma intreb cate lucruri nestiute de noi ne influenteaza viata. Oricum, m-a stimulat energetic citirea acestor pagini si atunci m-a pocnit: Intr-o lume a certitudinii, orgoliile nu mai au sens. Sa fie si reciproca valabila? Intr-o lume plina de incertitudini, orgoliile vor guverna?