Ai fost si tu acolo?!
Azi am avut o discutie mai lunga cu un prieten de mai de curand.
Mi-a adus aminte de ceea ce scriam intr-un moment de cumpana.
Astern mai jos spre neuitare.
Ti s-a intamplat vreodata sa parcurgi un drum anevoios, sa atingi punctul final dar sa-ti dai seama ca nu te poti bucura de unul singur?
Sau, odata atins, el, scopul sa nu mai reprezinte aceeasi valoare?
Ti s-a intamplat ca mai apoi sa te intorci din drum si sa insotesti pe altii in cautarile lor spre locuri in care ai fost, pandind bucuria implinirii pentru tine neinteleasa?
Ti s-a intamplat sa te exaspereze incetineala lor si grija exagerata pentru fiecare pas ce oricum devine trecut ?
Ti s-a intamplat sa te simti vinovat ca nu poti fi mediocru si gri, ca nu poti face parte din turma ce placida paste din perpetua telenovela a nulitatii inchisa intr-un spatiu asemantor benzii lui Moebius?
Ti s-a intamplat sa pierzi valoarea lucrurior marunte si a vorbelor fara rost, tocmai pentru ca sti ca ele, intr-un final nu vor mai conta?
Daca da, te intreb atunci:
AI FOST SI TU ACOLO ?
*
Ajunsesem la final.
In fata, implinirea. Totala. Tacerea intelepciunii si atotstiintei.
In spate, caile mereu schimbatoare ale lumii din care veneam
Aveam sa mai vin aici la rascruce. Sau poate nu aici ci in alta parte, acolo unde ma va scoate o alta cale. .. Alesesem sa ma intorc in lumea mea?
Acum, peste ani, cand scriu, stiu precis ca am ales sa ma intorc sa incerc si alte cai. Alte desarte impliniri vremelnice cu care sa umplu nevoia de prezent a lumii.
Aici ar putea incepe povestea unui om intr-o tara pe care parca Dumnezeu a scos-o din calculele sale. La fel si viata mea
*
Candva credeam ca doar marile gesturi pot omorî dragostea, dar timpul m-a invatat ca si micile gesturi, repetate o macina .
*
Nevoile…
Nevoia de frumos si emotie, de absolut si de gesturi mari, de simboluri uriase ale micimi noastre in fata universului.
*
Azi, sufletul mi-a murit. Sau, mai bine zis s-a stins.
N-au fost nici furtuni violente intre sufletele noastre, si nici ura.
Doar o silaba in plus intre noi.
Si-atat.
*
Am simtit astazi nevoia sa mi se inchida existenta. Sa nu mai fiu doar pentru simplul fapt ca de aici incolo, eu, OMUL, nu voi mai putea creste.
Voi fi nevoit sa ma incovoi pana la nimicirea finitei pentru a putea trai in lumea care ma inconjoara.
Si abia simtita dorinta, am avut o sincopa respiratorie puternica din pricina cafelei prea multa si prea tare.
M-am speriat de nefiinta ce ma pandea, m-am panicat si am fugit de acea senzatie, impiedicandu-ma de Ilinca in drumul meu spre apa, gheata si aer.
Daca n-ar fi fost Ilinca, ar fi fost altfel?
*
Sa afli adevarul si astfel sa distrugi una dintre ultimele iluzii. Sa afli adevarul si sa distrugi cel putin un suflet nevinovat. Sa afli adevarul si sa nu mai poti avea dorinta de a trai printre semenii tai. Sa afli adevarul pentru a grabi inevitabilul. Sa afli adevarul pentru a nu mai pierde timpul in fatarnice clipe.
*
Timpul se schimba in mine. In mine se schimba timpul. E acelasi lucru?
*
Informatia si energiile capata o alta conjunctura de data aceasta potrivnica mie. De cand si pana unde va dura si ce effect va avea asupra, mea nu stiu. Cert este ca trebuie sa scap de aceasta energie negativa, si cat mai curand. Trebuie sa ma eliberez de tot ceea ce ma poate lega de lucrurile materiale si sa-mi regasesc calea pe care am abandonat-o atunci cand am avut iluzia ca se poate croi o cale in doi.
*
Să opreşti timpul pentru o boare de vânt ;
Să-ţi laşi părul mângâiat şi să-ţi aşezi faţa în bătaia lui până când timpul va porni cu de la sine putere spre încheierea de viaţă care te aşteaptă undeva.
Abia atunci privirea ţi se va închide în cercul limitat al existenţei, pândind urmatoarea pală de vânt.
Care va veni .
Mi-a adus aminte de ceea ce scriam intr-un moment de cumpana.
Astern mai jos spre neuitare.
Ti s-a intamplat vreodata sa parcurgi un drum anevoios, sa atingi punctul final dar sa-ti dai seama ca nu te poti bucura de unul singur?
Sau, odata atins, el, scopul sa nu mai reprezinte aceeasi valoare?
Ti s-a intamplat ca mai apoi sa te intorci din drum si sa insotesti pe altii in cautarile lor spre locuri in care ai fost, pandind bucuria implinirii pentru tine neinteleasa?
Ti s-a intamplat sa te exaspereze incetineala lor si grija exagerata pentru fiecare pas ce oricum devine trecut ?
Ti s-a intamplat sa te simti vinovat ca nu poti fi mediocru si gri, ca nu poti face parte din turma ce placida paste din perpetua telenovela a nulitatii inchisa intr-un spatiu asemantor benzii lui Moebius?
Ti s-a intamplat sa pierzi valoarea lucrurior marunte si a vorbelor fara rost, tocmai pentru ca sti ca ele, intr-un final nu vor mai conta?
Daca da, te intreb atunci:
AI FOST SI TU ACOLO ?
*
Ajunsesem la final.
In fata, implinirea. Totala. Tacerea intelepciunii si atotstiintei.
In spate, caile mereu schimbatoare ale lumii din care veneam
Aveam sa mai vin aici la rascruce. Sau poate nu aici ci in alta parte, acolo unde ma va scoate o alta cale. .. Alesesem sa ma intorc in lumea mea?
Acum, peste ani, cand scriu, stiu precis ca am ales sa ma intorc sa incerc si alte cai. Alte desarte impliniri vremelnice cu care sa umplu nevoia de prezent a lumii.
Aici ar putea incepe povestea unui om intr-o tara pe care parca Dumnezeu a scos-o din calculele sale. La fel si viata mea
*
Candva credeam ca doar marile gesturi pot omorî dragostea, dar timpul m-a invatat ca si micile gesturi, repetate o macina .
*
Nevoile…
Nevoia de frumos si emotie, de absolut si de gesturi mari, de simboluri uriase ale micimi noastre in fata universului.
*
Azi, sufletul mi-a murit. Sau, mai bine zis s-a stins.
N-au fost nici furtuni violente intre sufletele noastre, si nici ura.
Doar o silaba in plus intre noi.
Si-atat.
*
Am simtit astazi nevoia sa mi se inchida existenta. Sa nu mai fiu doar pentru simplul fapt ca de aici incolo, eu, OMUL, nu voi mai putea creste.
Voi fi nevoit sa ma incovoi pana la nimicirea finitei pentru a putea trai in lumea care ma inconjoara.
Si abia simtita dorinta, am avut o sincopa respiratorie puternica din pricina cafelei prea multa si prea tare.
M-am speriat de nefiinta ce ma pandea, m-am panicat si am fugit de acea senzatie, impiedicandu-ma de Ilinca in drumul meu spre apa, gheata si aer.
Daca n-ar fi fost Ilinca, ar fi fost altfel?
*
Sa afli adevarul si astfel sa distrugi una dintre ultimele iluzii. Sa afli adevarul si sa distrugi cel putin un suflet nevinovat. Sa afli adevarul si sa nu mai poti avea dorinta de a trai printre semenii tai. Sa afli adevarul pentru a grabi inevitabilul. Sa afli adevarul pentru a nu mai pierde timpul in fatarnice clipe.
*
Timpul se schimba in mine. In mine se schimba timpul. E acelasi lucru?
*
Informatia si energiile capata o alta conjunctura de data aceasta potrivnica mie. De cand si pana unde va dura si ce effect va avea asupra, mea nu stiu. Cert este ca trebuie sa scap de aceasta energie negativa, si cat mai curand. Trebuie sa ma eliberez de tot ceea ce ma poate lega de lucrurile materiale si sa-mi regasesc calea pe care am abandonat-o atunci cand am avut iluzia ca se poate croi o cale in doi.
*
Să opreşti timpul pentru o boare de vânt ;
Să-ţi laşi părul mângâiat şi să-ţi aşezi faţa în bătaia lui până când timpul va porni cu de la sine putere spre încheierea de viaţă care te aşteaptă undeva.
Abia atunci privirea ţi se va închide în cercul limitat al existenţei, pândind urmatoarea pală de vânt.
Care va veni .
Comentarii