Omul, celula canceroasă a Terrei

 

Omul a ajuns celula canceroasă a planetei Pământ.

De ce? Pentru ca a fost programamat cu un program virusat.
Acest program inlesneste "puternicilor" planetei sa controleze si sa supuna populatia.
Acest program exploateaza patimile omului, aducandu-le la nivel de virtuti.

La fel ca orice celula canceroasa, adunata laolalta cu alte celule canceroase intr-o uriasa tumora, omul in final va distruge corpul pe care l-a infestat: biotopul terrei.

Astfel, generatii la rand, omul a urmat un program menit sa il duca la autodistrugere.

Problema celor care au inoculat programul virusat, este ca si ei depind de biotop.

Si atunci ce sa faca?!

Sa scoata virusul din program nu vor, pentru ca ar pierde controlul.

Singura lor optiune este sa diminueze marimea tumorei canceroase astfel incat sa nu mai fie periculoasa pentru organismul infestat.

Adica sa distruga mare parte din celulele canceroase.

Noi, putem sa le-o luam inainte si sa ne reprogramam, de fapt sa revenim la programul natural cu care am venit in aceasta lume.
Astfel, odata informatia daunatoare fiind indepartata, planeta vindecata va face imposibila materializarea intentiilor intunecate.

Cum putem face asta?!
Traind mai mult in duh si mai putin in spirit.

Asa cum spunea cineva mai intelept decat mine:
Ca să trăiască iubirea lui Hristos, trebuie să moară patimile noastre

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Căci sunt pe lume și de-acei

Căci sunt pe lume și de-acei, Ce cred că viața e o toană, Și ce e azi nu a fost ieri, Iar mâine, e doar vară. Și pentru ei nimic nu-i bun, În suflet să vibreze, Aruncă tot cu grabă-n drum, Pustiul să-și păstreze. Iubire, cald, lumina sfântă, Cuvinte oarbe și apuse, Fără de sens în mintea frântă De viața cu deșarte vise. Căci sunt pe lume și de-acei Ce poartă-n întuneric, Pe cei ce vor sa fie pentru ei, Lumină și drept sfetnic.
Citiți mai multe

Cândva, oamenii

Cândva, oamenii își justificau autosuficiență achiesând la teorii inventate de oamenii sistemului special pentru ei, pentru a le da motive de mândrie în a fi auto-suficienți și hedoniști. Astăzi, teoriile au devenit prea complicate pentru ei. Acum doar proslăvesc autosuficiența și hedonismul. Urmează ca ei să predea viața lor cu totul inteligenței fără suflet devenită, cu ajutorul lor, acel lucru fără de care nu vor ști și nu vor putea (supra)viețui și care le va da iluzia împlinirii.  Bineînțeles în hedonismul absolut împletit cu ignoranța supremă. 
Citiți mai multe

Vremuri de inchinare la patimi

 Trăim vremuri în care ne închinăm patimilor. Trăim prin ele, pentru ele.   Încă mai suntem lăsați să alegem. Ni se arată pisica și apoi suntem lăsați să alegem. Din păcate suntem blocați în aceeași buclă temporală în care îl alegem mereu pe Baraba. Zi de zi, ceas de ceas, alegem plăcerea în locul virtuții, îndestularea în locul cumpătării, mândria în locul modestiei, războiul în locul păcii, minciuna în locul adevărului, batjocura în locul respectului, vulgaritatea în locul elocinței, ignoranța în locul cunoașterii, sexul in locul iubirii, întunericul în locul luminii. Să avem e mai prețios decât sa fim, trupul e mai important decât spiritul. Aceste vremuri se pot încheia într-un singur fel.
Citiți mai multe