despre succes

Definim putin succesul ?!

Sa fie oare adaptarea perfecta la lumea in care traim astfel incat sa acumulezi capital pentru a ajunge la un statut social care se catalogheaza, conform valorilor societatii in care traim, de succes?!


"Sa educi mintea fara sa educi si inima inseamna sa nu educi deloc." Aristotel

Iar prin severitate nu aduci caldura in inima copilului, caldura pe care sa o caute toata viata ca reper existential.

Asa apar oamenii gri si seci ai zilelor noastre care nu stiu ce inseamna locul cald de la sanul parintelui in care toate amenintarile dispar si el, sufletul de copil, se poate contopi cu intreg universul.
Asa apar familiile disfunctionale in care fiecare traieste separat nestiind de existenta sentimentelor inalte de contopire sufleteasca neexperimentand in copilarie starea.

Asa apar disfunctionalii la diferite niveluri ale fiintei fizice si/sau spirituale mai mult sau mai putin patologice si care devin vectori ai singurelor sentimente invatate in copilarie, cel mai adesea foarte negative si distructive.

Si desigur ca trambitele politicaly correct vor promova intotdeauna severitatea ca norma asa cum sustin si alte norme nenaturale. Asta pentru ca ne vor binele, bineinteles.




Orice cale exterioara, aliniata la paradigma sistemului este sortita esecului intrucat pleaca din start de la ideea ca sistemul este corect si lasa la dispozitia doritorilor instrumente reale de lupta.
El lasa la indemana doar instrumente paleative, care creaza iluzia ca se poate face ceva.
Functionand dupa valorile sistemului nu poti lupta impotriva lui pentru ca ai lupta impotriva functionarii tale.