pedaland fericiti
Singurul mod in care iti poti procura cele necesare vietii este prin integrarea in sistem. La un nivel pe care tu il consideri acceptabil din punct de vedere al paritatii viata contra bani si in functie de contextul in care traiesti.
Desigur, sunt personaje care cred ca viata lor ar valora mai mult decat a altora.
Dar sistemul are masura lui. Vrei mai mult, pedalezi mai mult.
Si pedalam. Pedalam avand in minte check-point-urile unde pentru straduinta de a pedala politicaly corerect, primim bonficatii : o masina mai mare, o excursie afara, o vila, un post mai bun, o pozitie de unde sa ii domini pe altii, etc.
Pedalam si ne bucuram de fiecare checkpoint atins, de fiecare depasire, de fiecare piedica pe care o punem celorlalti.
Iar, el, sistemul, transforma tot efortul nostru in combustibil pentru masinariile care distrug pista pe care pedalam.
Nu realizam ca check-point-urile devin mai putine si mai saracacioase, nu realizam ca doar putini dintre noi mai gasesc ceva la ceck-point-uri, restul fiind indemnati sa pedaleze mai mult, mai repede ca poate doar asa...
Si noi pedalam.
Pedalam in speranta ca NU NOI vom avea ghinionul, ca NU NOI vom fi cei ramasi fara bicicleta, ca NU NOI vom fi cei care nu mai pot pedala.
Dar SURPRIZA... NOI TOTI am devenit inutili intr-o societate care nu mai are nevoie de noi. Cel putin nu de toti.
De ce nu ne orpim?!
Desigur, sunt personaje care cred ca viata lor ar valora mai mult decat a altora.
Dar sistemul are masura lui. Vrei mai mult, pedalezi mai mult.
Si pedalam. Pedalam avand in minte check-point-urile unde pentru straduinta de a pedala politicaly corerect, primim bonficatii : o masina mai mare, o excursie afara, o vila, un post mai bun, o pozitie de unde sa ii domini pe altii, etc.
Pedalam si ne bucuram de fiecare checkpoint atins, de fiecare depasire, de fiecare piedica pe care o punem celorlalti.
Iar, el, sistemul, transforma tot efortul nostru in combustibil pentru masinariile care distrug pista pe care pedalam.
Nu realizam ca check-point-urile devin mai putine si mai saracacioase, nu realizam ca doar putini dintre noi mai gasesc ceva la ceck-point-uri, restul fiind indemnati sa pedaleze mai mult, mai repede ca poate doar asa...
Si noi pedalam.
Pedalam in speranta ca NU NOI vom avea ghinionul, ca NU NOI vom fi cei ramasi fara bicicleta, ca NU NOI vom fi cei care nu mai pot pedala.
Dar SURPRIZA... NOI TOTI am devenit inutili intr-o societate care nu mai are nevoie de noi. Cel putin nu de toti.
De ce nu ne orpim?!
Comentarii