Liberi

Cât de liberi?

Atât de liberi.

Atât de liberi că atunci când nu mai vrei să plătești pentru serviciile oferite de către primărie, în loc să ți se sisteze serviciile, ți se ia proprietatea.

Atât de liberi ca atunci când vrei să trăiești în pădure sătul de civilizație, ești considerat infractor pentru ca totul aparține cuiva sau statului.

Atât de liberi că trebuie să plătești sistemului pentru fiecare activitate a ta indiferent dacă produci sau consumi.

Veți spune că ești liber sa te manifești intre anumite limite și trebuie sa plătim un preț.

Veţi spune că ai dreptul

• să înjuri
• să iți exprimi opinia pe care nu o ascultă nimeni
• să alegi dintre cei pe care sistemul ţi-i scoate în fata
• să fi ales dacă ai un destule bube în cap pentru a putea fi controlat
• să te uiți la televizor, la știrile de la ora 5, la politica, la emisiuni pentru și cu tâmpiți, la telenovele sau la meciuri.
• să te uiți la filme XXX
• să fi spionat prin servicii pe care le plătești tu (telefonie mobila, internet)
• să fi oricare dintre LGTB sau hetero dar cu multiple relații lipsite de orice implicare sufleteasca.
• să fi adulter sau pedofil în funcție de preferințe
• să bei
• să fumezi
• să te droghezi cu etnobotanice sau cu altceva după cum te ţine buzunarul
• să muncești până la epuizare pentru banii pe care apoi îi cheltui pe impozite și taxe, comisioane bancare, băutura, pipiţe, mașină, benzina, țoale, gadgeturi, mâncare otrăvita, apa "moartă" și medicamente care să te ţină dependent de ele şi să iţi ofere iluzia că eşti viu.

Din ce în ce mai mulţi ne dăm seama că trăim o viaţă de sclavi.

DAR ne educam copii la școala care ii pregătește sa fie perfect adaptați vieții pe care o trăim NOI.
Nu le dăm șansa să ne spună cum vor ei să trăiască.

Îi invaţăm sa fie individualişti, că viaţa e o competiţie, că ei trebuie să fie deasupra altora şi trebuie să câstige cât mai multe diplome şi medalii care oricum sunt lipsite de orice valoare în afara sistemului, că trebuie să ia note mai bune decat ceilalţi pentru că notele si banii sunt supremele recompense.

Nu îi invaţam ca emoţia, visul, iubirea sunt mai importante decat recompensele false prin care sistemul le dirijează viaţa.

Le cerem sa fie conformi, sa răspundă întocmai și la timp cererilor dascălilor (ei înșiși prizonieri inconștienți dar vectori de promovare ai lumii care ii asuprește), sa își șteargă culorile strălucitoare ale spiritului pentru a se integra în lumea gri care se va hrăni cu ei asa cum se hrănește cu noi.

Noi înșine alimentam sistemul prin cel puțin 90% dintre acțiunile noastre cotidiene pentru că aşa am fost condiționați în copilărie, la scoală, și apoi zidiți fiecare la locul de munca, preocupați uneori până la disperare de bani.

Suntem proprii noștri călăi și torționarii copiilor noștri.

Dar suntem liberi.

Liberi până la inconștiență.

Sau invers?!