Am fost invatat la inceput ca spiritul nu exista
Am fost invatat la inceput ca spiritul nu exista.
Mai apoi am fost invatat ca spiritul e doar o parte din constienta noastra care ne permite sa simtitm.
Mai ales teama si speranta. Asta ca sa nu am oarece ganduri ca rolul de sclav pe care altii mi-l harazisera era nepotrivit pentru mine.
Numai ca eu....
Vedeam dincolo de minciunile lor.
Eram singur intre cei printre care traiam si imi era greu sa urmez firul existentei gri si monoton.
In clasa a XI a (1985), au vrut sa ma faca secretar UTC (Uniunea Tineretului Comunist) pe clasa. Am iesit in fata clasei si am spus ca nu vreau, pentru ca totul este de fatada si nu ma intereseaza. Diriginta s-a speriat, m-a tras deoparte si mi-a cerut sa nu mai spun asta nimanui.
In armata, CI-istul (securisul unitatii) a vrut sa ma recruteze. I-am spus ca avusesem hepatita, ca nu puteam face efort, ca preocuparile mele sunt mai curand legate de aerodina lui Conada, ca vreau sa ma fac scriitor... . I-am invocat toate motivele posibile dar nu puteam sa scap de el. Apoi i-am spus ca prietena mea din acel timp are o sora in SUA. S-a uitat la mine si a zis: fa un raport despre asta.
L-am facut cum am putut mai prost. L-am tinut in birou. Eram cronometror de stat major. Il evitam cat puteam si nu a venit sa ma caute.
Apoi a venit revolutia si nu i-am mai dat nici un raport.
Pesemne ca cineva acolo sus avea alte planuri cu mine.
Scriu asta si pentru ca am avut cateva vise total neobisnuite care mi-au lasat gustul absolutului si luminii.
Inca incerc sa regasesc senzatiile acelea. Dar nu cred ca le voi gasi aici. Poate dincolo.
Mai tarziu am iubit. Absolut.
Ghinion. Cine vrea iubirea absoluta?!
Apoi am inteles si mi-am ciuntit din suflet pentru a fi ca ei.
Intrebarea a ramas : ce caut eu aici?!
Daruiesc tot ce am in fiecare zi. Din suflet.
Acum un an si ceva un prieten mi-a spus ca el vrea sa fie in varful piramidei.
Atunci i-am spus: depinde ce trebuie sa faci pentru asta.
Acum, mai citit si mai intelept am inteles ca nu putem merge impotriva universului. Puteti sa-l denumiti Dumnezeu sau cum vreti voi.
Putem sa traim in bula noastra si sa trecem prin incercari multe cu iluzia ca nimic nu ne atinge.
Dar impingem ce e rau in persoanele din jurul noastru, in copii nostri, in nepotii nostri si poate pana la a 17-a generatie in viitor.
Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Mai devreme sau mai tarziu vor aparea mici atentionari.
Daca nu le bagam in seama, vin atentionari mai puternice: accidente, boli.
Daca nu am invatat sa ne ascultam spiritul, acesta, in final va omori trupul pentru a supravietui.
Chiar si la nivelul logicii de gradinita, cel ce supravietuieste este cel mai puternic.
Ultimele cercetari din fizica cuantica spun ca spiritul supravietuieste mortii trupului.
Am fost invatat la inceput ca spiritul nu exista...
Mai apoi am fost invatat ca spiritul e doar o parte din constienta noastra care ne permite sa simtitm.
Mai ales teama si speranta. Asta ca sa nu am oarece ganduri ca rolul de sclav pe care altii mi-l harazisera era nepotrivit pentru mine.
Numai ca eu....
Vedeam dincolo de minciunile lor.
Eram singur intre cei printre care traiam si imi era greu sa urmez firul existentei gri si monoton.
In clasa a XI a (1985), au vrut sa ma faca secretar UTC (Uniunea Tineretului Comunist) pe clasa. Am iesit in fata clasei si am spus ca nu vreau, pentru ca totul este de fatada si nu ma intereseaza. Diriginta s-a speriat, m-a tras deoparte si mi-a cerut sa nu mai spun asta nimanui.
In armata, CI-istul (securisul unitatii) a vrut sa ma recruteze. I-am spus ca avusesem hepatita, ca nu puteam face efort, ca preocuparile mele sunt mai curand legate de aerodina lui Conada, ca vreau sa ma fac scriitor... . I-am invocat toate motivele posibile dar nu puteam sa scap de el. Apoi i-am spus ca prietena mea din acel timp are o sora in SUA. S-a uitat la mine si a zis: fa un raport despre asta.
L-am facut cum am putut mai prost. L-am tinut in birou. Eram cronometror de stat major. Il evitam cat puteam si nu a venit sa ma caute.
Apoi a venit revolutia si nu i-am mai dat nici un raport.
Pesemne ca cineva acolo sus avea alte planuri cu mine.
Scriu asta si pentru ca am avut cateva vise total neobisnuite care mi-au lasat gustul absolutului si luminii.
Inca incerc sa regasesc senzatiile acelea. Dar nu cred ca le voi gasi aici. Poate dincolo.
Mai tarziu am iubit. Absolut.
Ghinion. Cine vrea iubirea absoluta?!
Apoi am inteles si mi-am ciuntit din suflet pentru a fi ca ei.
Intrebarea a ramas : ce caut eu aici?!
Daruiesc tot ce am in fiecare zi. Din suflet.
Acum un an si ceva un prieten mi-a spus ca el vrea sa fie in varful piramidei.
Atunci i-am spus: depinde ce trebuie sa faci pentru asta.
Acum, mai citit si mai intelept am inteles ca nu putem merge impotriva universului. Puteti sa-l denumiti Dumnezeu sau cum vreti voi.
Putem sa traim in bula noastra si sa trecem prin incercari multe cu iluzia ca nimic nu ne atinge.
Dar impingem ce e rau in persoanele din jurul noastru, in copii nostri, in nepotii nostri si poate pana la a 17-a generatie in viitor.
Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Mai devreme sau mai tarziu vor aparea mici atentionari.
Daca nu le bagam in seama, vin atentionari mai puternice: accidente, boli.
Daca nu am invatat sa ne ascultam spiritul, acesta, in final va omori trupul pentru a supravietui.
Chiar si la nivelul logicii de gradinita, cel ce supravietuieste este cel mai puternic.
Ultimele cercetari din fizica cuantica spun ca spiritul supravietuieste mortii trupului.
Am fost invatat la inceput ca spiritul nu exista...
Comentarii