EGO

V-am spus ca-s de nicaieri,
Ca merg spre niciunde,
Si sufletul mi-e nimic din ce-a fost.

Pavaza mea e gandul nerau,
Arma – visul spre ce nu poate fi,
Iar ajutor si slujnic de nadejde: Umbra Mea.

Acum ma numiti CEL-FARA-DE-NIMIC,
Candva mi-ati spus CEL-CE-PIERDE,
Iar maine voi fi NENUMITUL

Sunt singur si singuratatea ma nenumeste,
Ca pe ultima pala de vant,
Ramasa de pe urma vijeliilor de toamna.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Căci sunt pe lume și de-acei

Cândva, oamenii

Vremuri de inchinare la patimi