Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

De-aş mai putea iubi inca odată, Ce soare cald ar fi, ce ploaie minunată... Furtuna mi-ar părea un simplu zvon, Al plinului de suflet muritor.

Astăzi am fost la mănăstirea Ciocanul. Bughea de Jos, judeţul Argeş. Ploua dar era ceva lume. Când am ajuns noi slujba era în toi. Biserica era deja plina si ne-am adapostiti sub o streasina asemenea multor altora. Din biserica razbatea din cand in cand vocea corului care chiar reusea sa faca sa vibreze atmosfera. Ma uitam in jur si simteam cum toata stradania preotului si a corului de a deschide cerul pentru credinciosi era in zadar. Era ca si cum ar fi cantat o orchestra pentru surzi. Spiritualitatea nu mai este prezenta nici macar la omul de la tara. Nu stiu ce si in ce mod ceva/cineva ar mai putea trezi latura spirituala in omul de rand al timpurilor noastre.

M-am "trezit" de ceva timp si ma straduiesc sa vad o luminita in noaptea in care ne adancim. In ultima vreme imi apare din ce in ce mai frecvent ideea ca toata lupta pe care o da sistemul este pentru spiritul nostru. Fizic, economic, social, in plan material mai bine zis ne asupresc demult. Acum ne vor spiritul. De fapt ne vor fara spirit. In tara INCA mai exista preoti dedicati cu puterea de a deschide cerul credinciosilor. In noaptea de inviere vin la biserica si mireni si credinciosi. Acesti preoti inzestrati cu har ii pot face pe toti sa vibreze in sensul bun al creatiei. Ei si numai ei pot cataliza energiile pozitive si astfel sa induca o raza de lumina. Citeam pe vremea cand eram "adormit" ca secolul nostru va fi spiritual sau nu va mai fi deloc. Pe atunci nu cuprindeam cu mintea grozavia afirmatiei, dar ea se confirma pe zi ce trece. Pentru cei ce nu cred in putinta mintii omenesti de a crea viitor fizic prin proiectie energetica si informationala in vi...

Căutăm dragostea şi ajungem să facem doar sex. Căutăm mântuirea şi ajungem beţivi, drogaţi sau dogmatici. Căutăm liniştea şi ajungem să ne temem de ea. Căutăm omenia şi când o întâlnim ne batem joc de ea. Căutăm fericirea dar nu mai ştim să o recunoaştem. Căutăm bucuria dar nu mai ştim să ne bucurăm. Căutăm... De fapt, ne căutăm pe noi inşine dar nu avem puterea să ne recunoaştem aşa cum am devenit.

Uitandu-ma astazi la un documentar despre padurea Baciu, printre altele, moderatorul din studiul TVR Cluj impreuna cu invitatii sai au adus vorba despre conceptul de fenomene latente care sunt declansate sau nu de prezenta sau absenta unor anumite categorii de oameni. Influentarea fenomenelor de catre oameni sau grupuri de oameni depindea de cat de mare era credinta/necredinta grupului (starea individ X Nr indivizi), vis-a-vis de fenomenul respectiv. Ca un corolar al acestui fapt, am putea oare sa spunem ca realitatea este compusa din proiectiile mintilor noastre si ca ea se construieste clipa de clipa? Ca acest continuum spatiu timp nu este decat un fluviu de proiectii energie-gand izvorat din mintile (mai bine zis din inimile) tuturor?! Acum poate intelegem de ce aceasta nebunie de manipulare dirijata spre accidente, violuri, scandaluri, adultere, crime, coruptie, sodomie, pornografie infantila si alte scarbosenii care ne aduc din nou in la nivelul intunecatului ev mediu...

Pe vremea cenaclului Flacara era un cantec care printre altele spunea: Pentru iubire mi-as jertfi si viata, pentru libertate mi-as jertfi iubirea. Din pacate "valorile" societatii cu care suntem indoctrinati de mici spun ca cel mai de pret bun este viata. Pentru a ne pastra viata ne pierdem libertatea, sufletul, devenim zombi, netraind de fapt viata pe care nu vrem sa o pierdem.

Sunt tentat sa cred ca a muri in numele unei idei e mai mult decat a muri degeaba dupa ce ai trait degeaba. Singura problema este : A cui este ideea in numele careia sa mori. Cu atata manipulare in jur nu mai poti avea certitudinea ca mori in numele ideii care trebuie. Si aici ajungem la un alt punct nevralgic. Pe ce criterii poti alege ideea care trebuie? In scoala ai invatat ceea ce a dorit sistemul. Gandirea ta urmeaza sablonul trasat de ei.Si atunci?!