Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

Căutăm dragostea şi ajungem să facem doar sex. Căutăm mântuirea şi ajungem beţivi, drogaţi sau dogmatici. Căutăm liniştea şi ajungem să ne temem de ea. Căutăm omenia şi când o întâlnim ne batem joc de ea. Căutăm fericirea dar nu mai ştim să o recunoaştem. Căutăm bucuria dar nu mai ştim să ne bucurăm. Căutăm... De fapt, ne căutăm pe noi inşine dar nu avem puterea să ne recunoaştem aşa cum am devenit.

Uitandu-ma astazi la un documentar despre padurea Baciu, printre altele, moderatorul din studiul TVR Cluj impreuna cu invitatii sai au adus vorba despre conceptul de fenomene latente care sunt declansate sau nu de prezenta sau absenta unor anumite categorii de oameni. Influentarea fenomenelor de catre oameni sau grupuri de oameni depindea de cat de mare era credinta/necredinta grupului (starea individ X Nr indivizi), vis-a-vis de fenomenul respectiv. Ca un corolar al acestui fapt, am putea oare sa spunem ca realitatea este compusa din proiectiile mintilor noastre si ca ea se construieste clipa de clipa? Ca acest continuum spatiu timp nu este decat un fluviu de proiectii energie-gand izvorat din mintile (mai bine zis din inimile) tuturor?! Acum poate intelegem de ce aceasta nebunie de manipulare dirijata spre accidente, violuri, scandaluri, adultere, crime, coruptie, sodomie, pornografie infantila si alte scarbosenii care ne aduc din nou in la nivelul intunecatului ev mediu...

Pe vremea cenaclului Flacara era un cantec care printre altele spunea: Pentru iubire mi-as jertfi si viata, pentru libertate mi-as jertfi iubirea. Din pacate "valorile" societatii cu care suntem indoctrinati de mici spun ca cel mai de pret bun este viata. Pentru a ne pastra viata ne pierdem libertatea, sufletul, devenim zombi, netraind de fapt viata pe care nu vrem sa o pierdem.

Sunt tentat sa cred ca a muri in numele unei idei e mai mult decat a muri degeaba dupa ce ai trait degeaba. Singura problema este : A cui este ideea in numele careia sa mori. Cu atata manipulare in jur nu mai poti avea certitudinea ca mori in numele ideii care trebuie. Si aici ajungem la un alt punct nevralgic. Pe ce criterii poti alege ideea care trebuie? In scoala ai invatat ceea ce a dorit sistemul. Gandirea ta urmeaza sablonul trasat de ei.Si atunci?!

Mintea noastra este plina de ceea ce vor altii. Inchideti televizorul, radioul, calculatorul. Inchideti ochii si ascultati-va sufletul. La inceput veti fi infricosati de atata pustiu. Va veti simti singuri, neputinciosi, pustii. Nu incercati sa alungati tacerea prin cautari in afara voastra. Sapati mai adanc in sufletul vostru pana cand veti intalni primele soapte venite ca un ecou din amintirea voastra. Bucurati-va de amintirile frumoase, alungati amintirile urate. Incalziti-va sufletul cu primele soapte de iubire, cu amintirea primului sarut, cu ganguritul copilului vostru daca il aveti. Atunci cand amintirile vor fi destul de puternice si veti putea naviga inainte si inapoi prin amintirile voastre, luati toata caldura si lumina cu voi si aruncati-va in viitor. Incercati sa va imaginati peste o secunda, peste o o zi sau un an la fel de calzi, de fericiti si impacati. Nu lasati ceea ce este in afara voastra sa va influenteze. Alungati ganduri precum : "Daca o sa mai am servic...

Astazi, in urma unei.discutii, am incercat sa imi evaluez starea. Definitorie este nevoia de neapartenenta. Nu vreau sa apartin nici unui grup fie el cat de mic. Nu vreai sa slujesc interesele nici unui grup fie mare fie mic. Vreau sa exist eu pentru mine. Si atat.

Astazi, scriind unui prieten am fost nevoit sa imi relev starea, directia. O astern mai jos ca marturie a timpului prezent. "Eu ma aflu in situatia ciudata si derutanta de a-mi sterge drumul decaderii, de a-mi aminti cine sunt, cine am inteles ca sunt la varsta la care altii navigau cu panzele sus in miasma adolescentei "cool". Pentru a reusi asta, am nevoie sa ma resincronizez la ciclurile naturale, sa rezonez cu salbaticia si sa imi alung toate umbrele pe care le-am pus pe sufletul meu pentru a ma strecura in "normalitate"."