Nimeni nu e indispensabil dar nici inutil (M.Eminescu)

Pe vremea cenaclului Flacara era un cantec care printre altele spunea: Pentru iubire mi-as jertfi si viata, pentru libertate mi-as jertfi iubirea. Din pacate "valorile" societatii cu care suntem indoctrinati de mici spun ca cel mai de pret bun este viata. Pentru a ne pastra viata ne pierdem libertatea, sufletul, devenim zombi, netraind de fapt viata pe care nu vrem sa o pierdem.

Sunt tentat sa cred ca a muri in numele unei idei e mai mult decat a muri degeaba dupa ce ai trait degeaba. Singura problema este : A cui este ideea in numele careia sa mori. Cu atata manipulare in jur nu mai poti avea certitudinea ca mori in numele ideii care trebuie. Si aici ajungem la un alt punct nevralgic. Pe ce criterii poti alege ideea care trebuie? In scoala ai invatat ceea ce a dorit sistemul. Gandirea ta urmeaza sablonul trasat de ei.Si atunci?!

Mintea noastra este plina de ceea ce vor altii. Inchideti televizorul, radioul, calculatorul. Inchideti ochii si ascultati-va sufletul. La inceput veti fi infricosati de atata pustiu. Va veti simti singuri, neputinciosi, pustii. Nu incercati sa alungati tacerea prin cautari in afara voastra. Sapati mai adanc in sufletul vostru pana cand veti intalni primele soapte venite ca un ecou din amintirea voastra. Bucurati-va de amintirile frumoase, alungati amintirile urate. Incalziti-va sufletul cu primele soapte de iubire, cu amintirea primului sarut, cu ganguritul copilului vostru daca il aveti. Atunci cand amintirile vor fi destul de puternice si veti putea naviga inainte si inapoi prin amintirile voastre, luati toata caldura si lumina cu voi si aruncati-va in viitor. Incercati sa va imaginati peste o secunda, peste o o zi sau un an la fel de calzi, de fericiti si impacati. Nu lasati ceea ce este in afara voastra sa va influenteze. Alungati ganduri precum : "Daca o sa mai am servic...

Astazi, in urma unei.discutii, am incercat sa imi evaluez starea. Definitorie este nevoia de neapartenenta. Nu vreau sa apartin nici unui grup fie el cat de mic. Nu vreai sa slujesc interesele nici unui grup fie mare fie mic. Vreau sa exist eu pentru mine. Si atat.

Astazi, scriind unui prieten am fost nevoit sa imi relev starea, directia. O astern mai jos ca marturie a timpului prezent. "Eu ma aflu in situatia ciudata si derutanta de a-mi sterge drumul decaderii, de a-mi aminti cine sunt, cine am inteles ca sunt la varsta la care altii navigau cu panzele sus in miasma adolescentei "cool". Pentru a reusi asta, am nevoie sa ma resincronizez la ciclurile naturale, sa rezonez cu salbaticia si sa imi alung toate umbrele pe care le-am pus pe sufletul meu pentru a ma strecura in "normalitate"."

Va veni o vreme cand tot ce facem acum nu va mai avea nici o importanta. Toate regulile, toate legile, convenientele, nu vor mai fi nimic. Ce vei face atunci ?! Doar ceea ce vei simti cu adevara va conta. Simturile care acum sunt asaltate, asediate, denaturate vor fi singurele care te vor putea calauzi. Invata sa simti. Invata sa simti iubirea, nu sa o intelegi. Invata sa simti prietenia, nu sa o declari, invata sa simti ca esti om si nu sa te multumesti cu eticheta "membru al ...". Mai intai trebuie sa fi om si apoi doar om intre oamnei. Etichetele te pervetesc, iti induc un fals sentiment de apartenenta ce te departeaza de tine. Fereste-te sa fi membru al ..... Fi OM pur si simplu. Invata regulile lor, foloseste-te de ele, fii mai bun decat ei, caci poti, fiind OM. Tu vezi ca ei si vezi ca tine. Odata depasit unicul punct de vedere, te dovedesti mai puternic. ATENTIE! Mai puternic, nu mai ticalos. Sa nu cazi in capcana de a te bate cu ticalosii pe terenul lor. Ridica-te dea...

Astăzi, ne-am ântâlnit mai mulţi foşti colegi de clasă din liceu. M-a frapat faptul că ei, ca fiinţe spirituale nu au evoluat. Erau plini de semnele contrapunerii informaţiei native, karmice cu informaţia sociala, a statutului pe care şi-l doreau. Îmi pare rău pentru ei, au trăit degeaba până acum, sunt orbi şi surzi. Semnele pe care le-am văzut? Boli, îmbătrâniri precoce, priviri goale şi suflete stinse. Am îngăduinţa să îi ajut? Am dreptul să îi ajut? Am acceptul lor să ii ajut? Nu ştiu. Am să încerc să le arăt calea şi apoi ei vor hotărâ.